Tema justiției se află pe buzele tuturor, mai puțin a unora care și-au ales meseria de oameni ai legii. Nu ar fi deloc lipsit de interes ca aceștia, dacă nu sunt prinși în mecanismele corupției, să privească în jurul lor și să denunțe presiunile făcute pentru încălcarea legii. Altfel, actul de justiție din România este amenințat de incompetență, trafic de influență și dispoziții contrare legii și procedurilor. Subiectele tabu ale justiției actuale nu sunt diferite de cele ale fostului stat totalitar, când o întreagă țară funcționa în baza unor indicații, uneori cu efecte nefaste. Sunt indicii, mai mult decât elocvente, că instanțele primesc ordine pe bandă rulantă în soluționarea cauzelor. O singură situație de asemenea tip aruncă în aer orice credibilitate, cu riscuri enorme pentru societate. Există liste cu încălcarea legii, cu menținerea în circuitul juridic a unor legi abrogate constituțional, într-un dispreț total al statului de drept și al legalității. Un asemenea climat menține România undeva la periferia definitivă a civilizației europene și a lumii. Subminarea bugetului statului și încălcarea drepturilor elementare se întâlnesc în meandrele justiției actuale, efect al unor negocieri subterane și al unei piețe negre a actului de justiție. Forța dreptului se vede amenințată de introducerea în circuitul civil a unor legi inexistente și încălcarea procedurilor, constituind un veritabil atentat la statul de drept democratic. Unul dintre criteriile supravegherii îndeplinirii actului de justiție ar fi sancțiunea penală pentru cei care transformă instanțele în aplicare a ordinelor și dispozițiilor unor suspuși și a unor interese contrare Constituției.

România are o istorie a vieții publice rudimentară, abia ieșită din aplauze asurzitoare, rezultat al unor conjuncturi nefericite. Lipsa de reacție a celui singur pentru toți și a acestora din urmă pentru unul slăbește societatea în fața corupției care a ocupat întregul sistem public. Conflictul de interese a ajuns platforma pe care funcționează România. Deprofesionalizarea justiției ca act public salvator vine din prioritizarea altor scheme de funcționare exterioare legii, de mimare a respectării drepturilor și obligațiilor printr-o tot mai dificilă și contradictorie conduită generală. Reforma justiției nu se poate realiza printr-un liberalism al mediului infracțional sau al celui clientelar politic, așa cum s-a întâmplat pe toate palierele falsei reforme de până acum. Imaginea unor utilaje periculoase aflate la dispoziția unor persoane imprevizibile, imposibil de controlat, acesta este corespondentul justiției de acum. Majoritatea importantelor instituții ale statului, care ar avea obligația să se alinieze normelor constituționale, sunt implicate în trafic de influență. Sistemul nu produce decât corupție, iar nealinierea nu poate genera decât excludere.

Poate acest negoț nefast să schimbe România? Cei aflați în mișcarea de reformare a justiției ar trebui să fie sprijiniți mai mult decât oricine, însă vocea lor nu se aude. Până ce răspunderea magistraților nu va fi literă de lege, actul de justiție din România ar trebui suspendat, cu excepția unor urgențe absolute.