Presedintele pe care nu l-am votat a iesit din nou la rampa. Lipsa de activitate? Plictiseala? Orice ar fi fost, a pierdut ocazia – a cata oara? – de a fi intelept. Putea sa taca. Nu cred ca il framanta foarte tare soarta romanilor plecati de ani buni din tara, ca doar nu a inceput campania electorala pentru prezidentiale, dar, intr-un exces de diplomatie fara rost, a tinut sa ii salute cu ocazia Zilei Romanilor de Pretutindeni. O sarbatoare inventata din interese meschine, pe care romanii din afara nu o celebreaza. Nu au niciun motiv.
Stiu ca sunteti saraci si dezradacinati, dar nu uitati sa ma votati!
Inca din 2016 ne puteam lauda cu un record trist. Detineam al patrulea loc din Europa in privinta migratiei, aproximativ 17% din populatie fiind plecata sau stabilita in strainatate in ultimii 25 de ani. 3, 4 milioane de romani si-au parasit tara in cautarea unui trai mai bun. Nu am fost in stare sa stopam acest exod?
Ne-am saturat sau ne e foame?
Pentru un popor cu o populatie de 23 de milioane inainte de 1990, lipsa a peste 3 milioane de locuitori este un fapt grav. Niciun presedinte nu a avut curajul sa declare citi romani au plecat care incotro in timpul mandatului sau mandatelor lui, de bine ce le-a fost. Niciunul dintre ei, fara nicio exceptie, nu a fost capabil sa faca diferenta dintre ne-am saturat si ne e foame. Nici guvernele perindate la putere nu au miscat vreun deget pentru a redresa cat de cat situatia, de altfel previzibila. Programele lor erau sforaitoare si atat. Si, in fond, de ce sa se agite din moment ce au ajuns in varful piramidei? La alegeri, partidele se intreceau in promisiuni abracadabrante cu cel putin 1 milion de locuri de munca, locuinte pentru tineri, stimularea fortei de munca dar, in realitate, primarii nu erau in stare sa traga lumina pe ulite si sa puna o cismea in curtea fiecaruia.
Un „La multi ani” plin de cinism
Cei mai multi dintre cei plecati se inscriu in grupa de varsta 30-45 de ani si au cel putin o calificare intr-o meserie. In urma lor a ramas nu numai un gol demografic, ci si de productivitate. Lor li se adauga cei care au acceptat sa presteze o munca pe care bastinasii o refuza. Zeci de mii de romance si-au abandonat copiii si au plecat sa culeaga portocale si masline sau sa ingrijeasca persoanele in varsta. In lipsa lor de langa copii, acestia trec prin drame de natura sa-i marcheze tot restul vietii. Si pe cine intereseaza asta? Poate doar pe reporterii televiziunilor care mai transmit stiri cu copii cazuti in fantana sau in cazanul cu lesie, arsi in incendii, inecati sau care se sinucid de dorul mamelor. Dar nimic din toate astea nu-l impiedica pe Iohannis sa le ureze la multi ani si sa le spuna ca „cea mai buna maniera in care statul le poate recunoaste contributia este sa se puna in slujba lor”. Programe de redresare si realizare sociala in Romania? Nu. Locuri de munca acasa? Nu. Programe de sustinere a celor care vor sa se intoarca? Nu. Si le mai doreste presedintele si sa se sustina reciproc, altminteri un semn clar ca nu se pot baza pe Romania. Dar, cel mai important, „sa participe la luarea deciziilor care le afecteaza viata”. Sa fie vorba de alegerile din 2019? Nu e cam multa fatarnicie?
enational.ro
Din categoria:Politica
