Gennaro Gattuso
Până la 13 ani, am jucat fotbal pe plajă. Nu știu să bat o
lovitură liberă și nici ce înseamnă să dai o pasă de gol. Și,
totuși, am câștigat un campionat mondial.
Mi-am petrecut copilăria pe stradă, dar nu pentru că nu aveam
familie sau casă, ci pentru că era unica modalitate de a face sport
și de a-mi face prieteni.
Toți eram afară, jucam fotbal și ne distram. Nu aveam altceva,
dar nu conta. Visam că, într-o zi, voi deveni fotbalist
profesionist.
San Siro era departe, dar erau suficiente o minge și două
cutii de tablă, furate de la pescari, pentru porți, ca să ne simțim
ca pe San Siro, Wembley, Maracana sau Bombonera. Visele trebuie să
le urmezi, pentru că se pot îndeplini.
Fotbalul mi-a dat mai multe decât i-am oferit eu. M-a făcut
bogat, m-a făcut bărbat. Când ți se întâmplă ceea ce am pățit eu,
cu moartea surorii mele, e greu de tot, dar ajungi să înduri
totul.
Îmi fac meseria cu mare pasiune și știu că nu-mi permit să o
las mai moale, trebuie să o respect întru totul. Și de asta, de
multe ori, mă enervez. De la jucători vreau să văd același
respect.
E obositor să joci? Poate fi, dar este o oboseală la nivel
mental. Muncile grele sunt altele. Trăim într-o perioadă în care
unii oameni nu au ce pune pe masă. Așa că nu-mi spuneți că e
obositor să antrenezi sau să joci. Vin din sudul Italiei, încercați
să vedeți cum e. Apoi veți înțelege ce înseamnă să fii
obosit.
Obosești când ești zugrav, când muncești pământul sau când
mergi la fabrică. Obosești când te întorci acasă preocupat de
taxele care trebuie plătite, obosești când cauți soluții pentru a
nu rămâne fără bani până la finalul lunii. Asta e obositor și,
mulțumesc lui Dumnezeu, eu nu am probleme de genul ăsta.
Nu vreau să mai aud întrebări de genul dacă eu am obosit sau
vreun jucător e obosit. E o lipsă de respect față de cei care luptă
în fiecare zi pentru a merge mai departe. Așa că n-ar trebui să ne
plângem că fotbalul este din ce în ce mai puțin urmărit
