Încerc să mă detașez și să zbor deasupra acestui cuib de cuci în care trăim. Situația este, cred, explicabilă: după 45 de ani de viață anormală, nu se putea să revenim la normalitate rapid, în 1989. Când Brucan a spus că sunt necesari 20 de ani, ne-am supărat pe el. Corneliu Coposu a avut dreptate când a spus, cred, că ne trebuie 50 de ani. Asta, cu condiția ca lumea din jurul nostru să fi rămas normală, dar și ea a suferit schimbări nedorite.

Era o lume în care tinerii plecau la studii în străinătate, dar era o rușine să rămână acolo; astăzi tinerii pleacă la studii și nu se mai întorc – cine plătește mai bine îi câștigă, au devenit deci mercenari. Era o lume în care profesorii erau respectați, astăzi au ajuns să fie batjocoriți de părinți și elevi. Era o lume în care cei mai în vârstă erau respectați: copiii îi respectau pe părinți, frații mai mici îi respectau pe frații mai mari, astăzi toți se tutuiesc. Era o lume în care și muncitorii purtau pălărie, astăzi nici miniștrii nu mai poartă pălărie. Etc.

Era o lume cu multe monarhii, astăzi este o lume cu multe republici, în care comunismul își face de cap. Sunt oameni și caractere, poziții geografice și istorice diferite. În 1945, după două bombe atomice aruncate la Hiroshima (6 august) și Nagasaki (9 august), SUA au învins Japonia, dar nu au îndrăznit să se atingă de împăratul Hirohito, pentru că, în opinia lor (generalul Douglas MacArthur era la conducerea forțelor de ocupație americane), atunci ar fi fost necesari un milion de soldați americani timp de două-trei generații ca să țină piept japonezilor furioși (conform Secrete de război – Secrets of War, TVR1, 2017).

„Regele este foarte popular și, din câte auzisem, devine din ce în ce tot mai popular. Este iubit pentru modestia și seriozitatea de care dă dovadă continuă. Chestiunea este însă mult mai mare. Ea depinde de marile puteri. Care va fi hotărârea lor rămâne de văzut. În măsura în care decizia va depinde de noi, eu sunt convins că poporul român va dori întoarcerea regelui Mihai“ (Ion Rațiu, despre șansele monarhiei, 3 ianuarie 1952 – Jurnal, vol. 1 – Începuturile unui exil îndelungat – 1940-1954).

Am văzut care a fost hotărârea marilor puteri după 1989 pe pielea noastră: nu am revenit la monarhie, nici în jurul nostru nu s-a revenit la monarhie. Marile puteri Franța, Germania și SUA sunt republici. Uniunea Europeană, în care am fost atrași prin sunete de sirenă, se dorește a deveni un stat federal, incompatibil, cred, cu monarhia unor state membre. Unul dintre argumentele aduse pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană (Brexit) a fost că birocrații de la Bruxelles nu au jurat credință Majestății Sale Regina Elisabeta.

Brexitul și reîntoarcerea la protecționism în America lui Trump sunt, sper, zorii unei schimbări în bine în lume.

Suntem mici și neputincioși, poate fricoși sau chiar lași, Majestate, dar Vă iubim. Să Ne trăiți! Din inimă, La Mulți Ani!