Lacrimi de răzbunare a umilinței

  • Postat în Fapt divers
  • la 30-01-2023 11:59
  • 200 vizualizări
Lacrimi de răzbunare a umilinței
Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Octavpelin'sWeblog

Lacrimi de răzbunare a umilinței

Djokovic a câștigat finala de Melbourne. După ultima minge, s-a dus spre loja sa, a sărit balustrada și s-a prăbușit în hohote de plâns sub îmbrățișările staff-ului. S-a creat acolo o grămadă ca la rugby.

Scena a durat mai mult decât ar fi fost de înțeles. Era spre limita de panică. A devenit mai impresionată decât victoria de pe teren. Starea de șoc a sârbului, preluată pe ecranul arenei, s-a transferat rapid spre tribune și spre telespectatorii din lumea întreagă. Secundele de uluială păreau de plumb. Marko Djokovic a încercat fără succes să-și ridice fratele de jos. Mama lor, Dijana, era pierdută prin înghesuială… Un oficial din vecinătate a schițat în cele din urmă un gest că totul ar fi ok.

Djokovic s-a întors pe teren, s-a așezat pe scaunul său, unde iar a început să plângă, cu capul în prosop pentru a-și masca emoțiile puternice. Comentatorii tv, veterani ai tenisului mondial care au asistat la multe în viața lor, repetau într-una că nu l-au văzut niciodată pe Nole într-un asemenea șoc emoțional.

Djokovic îl mai bătuse pe Tsitsipas de 9 ori la rând, mai câștigase 21 de Grand Slam-uri la viața lui, era obișnuit cu gloria, banii și celebritatea. O asemenea descărcare psihică nu putea fi legată de performanța din teren. Era izbucnirea unei tensiuni adunate un an de zile, în așteptarea unei mari revanșe în afara terenului.

Șocul emoțional al lui Djokovic a fost declanșat de sfârșitul unei umilințe pe care sârbul a suportat-o strângând din dinți un an de zile.
Djokovic a venit la acest turneu încărcat cu povara tratamentului la care a fost supus anul trecut de autoritățile australiene. Când a sosit la Australian Open 2022, pe 5 ianuarie, la ora 1 noaptea, a fost blocat pe aeroportul din Melbourne și dus sub escortă într-un centru de detenție. Urma să fie expulzat fiindcă a intrat în țară fără să fie vaccinat anti-COVID. Ca și cum ar fi trecut granița fraudulos, ca și cum n-ar fi avut viza pe pașaport dată de australieni.

Djokovic a contestat decizia în instanță, dar a pierdut procesul. A fost expulzat din țară și condus la aeroport ca ultimul borfaș, hulit și denigrat în spațiul public. În plus, guvernul i-a dat și interdicția de a mai intra în Australia timp de 3 ani.
Prim-ministrul australian de la acea vreme își făcuse un titlu de glorie din modul în care fusese tratat liderul mondial la tenis. Se apropia campania electorală și domnul respectiv spera să mai adune ceva puncte, sub pretextul că-și apără poporul de coronavirus. În opinia sa, Djokovic, care era testat negativ fără să fie vaccinat, constituia principalul pericol epidemic pentru preeria australiană…

Numai că viața e ironică. Respectivul prim-ministru a pierdut alegerile din luna mai și a fost schimbat. Se schimbă și istoria, darmite oamenii. Craig Tiley, directorul turneului, avea să anunțe apoi că, la ediția din acest an, jucătorii pot participa fără să fie supuşi testelor pentru COVID-19 şi pot juca chiar dacă sunt infectaţi! „Presupunem că vor fi jucători care vor concura având COVID-19, pentru că nu vom forța pe nimeni să ne comunice rezultatele testelor PCR făcute”, declara Craig Tiley.

În noiembrie anul trecut, noul guvern australian i-a ridicat lui Djokovic și acea interdicție de intrare în țară. Peste o lună și ceva, la 9 ianuarie a.c., campionul sârb avea să fie primit la aeroportul din Melbourne ca un adevărat idol. „La aproape un an de când a fost deportat în mod infam din Australia, Novak Djokovic s-a întors la Melbourne cu o cursă charter și a fost văzut semnând autografe și făcând fotografii cu fanii înainte de a părăsi aeroportul”, transmitea „9news Melbourne”.

Ca un făcut, Djokovic a avut parte și anul ăsta de un alt episod fără legătură cu sportul. Tatăl său, Srdjan Djokovic, a fost filmat în compania unor suporteri care arborau drapele pro-ruse. De aici un întreg scandal în cheia cunoscutei propagande. Pentru a nu inflama spiritele și a se feri de noi provocări, Djokovic senior nu s-a mai dus la arenă nici la semifinală, nici la finală.

La conferința de presă de după victoria din semifinală, Novak a fost ferm spunând că nimeni din familia sa – inclusiv tatăl său – nu sprijină invazia Rusiei în Ucraina sau orice alt război și că incidentul a fost interpretat greșit. „Tatăl meu, toată familia mea și eu însumi am trecut prin mai multe războaie în anii ’90. Suntem împotriva războiului, nu vom sprijini niciodată violența sau vreun război. Știm cât de devastator este pentru familie, pentru oamenii din orice țară care trece prin război.
Tatăl meu era în trecere. Era o mulțime de steaguri sârbești în jur, el a crezut că face o fotografie cu cineva din Serbia. Asta e. Desigur, nu este plăcut pentru mine să trec prin asta, cu toate lucrurile cu care am avut de-a face anul trecut și anul acesta în Australia. Nu este ceva de care vreau sau am nevoie. Sper ca totul să se termine aici și să ne putem concentra pe tenis”, a mai spus Djokovic după semifinală.

Și cât de tare s-a concentrat s-a văzut după cât de mult a plâns…

În timpul festivității de premiere, Djokovic avea să spună că „doar familia și echipa mea știu prin ce am trecut în ultimele săptămâni. A fost unul dintre cele mai dificile turnee din viața mea, date fiind circumstanțele. Aș spune că e cea mai importantă victoria din viața mea. Vreau să le mulțumesc tuturor care m-au făcut să mă țin confortabil aici, în Australia. E un motiv pentru care acum am jucat cel mai bun tenis al meu de la Melbourne, în fața legendei Rod Laver, căruia îi mulțumesc că a fost prezent. Țin să le mulțumesc organizatorilor pentru tot, sper să ne vedem din nou anul viitor”, a spus Novak Djokovic, după meci.

S-au spus lucruri frumoase. Tsitsipas l-a gratulat pe Novak ca fiind cel mai important jucător din istorie, care a împins mult limitele acestui sport, la standarde tehnice, fizice și mentale nemaiîntâlnite.
Novak a făcut o trimitere la similitudinea destinelor lor. Provin din țări vecine și din familii modeste. Exemplul celor doi campioni poate fi inspirațional pentru copiii din lumea întreagă. „Nu lăsați să vi se fure visele, le-a spus cu insistență marele campion. Dacă undeva în lume există un singur om care vă urmează visul, căutați-l și va fi alături de voi”, a adăugat el.

Djokovic a venit la acest turneu cu visul unei mari revanșe în țara de care a fost umilit. Acesta a fost rezervorul uriașei sale energii mentale care a făcut diferența în finală și care l-a ajutat să învingă pentru 10-a oară la Melbourne, pentru a 22-a oară la un Grand Slam și pentru 13-a oară pe Tsitsipas.

Nick Kyrgios a sintetizat într-un singur cuvânt starea psihică a lui Novak Djokovic pentru acest turneu: „Ha-ha, v-am spus…Am creat un monstru! Felicitări, Nole. Am privit meciul de pe canapea și m-am bucurat de tot spectacolul. L-am savurat pe tot”, a spus Kyrgios. Tenisman australian cu tată de origine greacă.

Octavian Stireanu / http://cotiduanul.ro/