Ochii mei, ochii mei de cer plumburiu,Fuioare de lacrimi pe masă-mi revarsăŞi vreau să îţi strig şi vreu să îţi scriuCă inima mea, e goală, uscată şi arsă!Pe masă cad lacrimi ca bobii de rouă,Amintiri îmi cad în suflet de-a valma,Iubito tu ştii ca în viaţa cea nouăÎn două despic, lacrimi cu lama?Şi nu sunt nebun ori n-am ce să facDar lipită îmi este o lama de mână,Atunci când îţi scriu şi-atunci când îţi tacMi-e ochiul izvor şi veşnic fântână!Tu nu mai trebuie să plângi niciodată,Cu lama în mână eu lucru mereuDeci poţi să umbli cu faţa fardată,Îţi dau eu din lacrimi, atunci când ţi-e greu!De-acum până-n