Să fii pescar într-o lotcă şi să constaţi că apa de mare e votcă...   Să vezi valul spirtos, reverberat în ecou, cum vine să te dărâme... şi tu curajos să-l primeşti, asmuţind animalul din tine.   Să te trezeşti întins pe jos în larg. Nu eşti în stare să-ţi ancorezi echilibrul precar...   Şi constaţi amar că lotca n-are nici catarg nici parâme...