...iar mi-au fugit gandurile. Am mancat repede in seara asta, de frica sa nu mi se faca iarasi rau. Am inghitit pe nerasuflate, ca bila sa nu-si dea seama ce i se intampla si sa mi-o ia din nou la goana, spre gat. .M-am tot enervat zilele astea si cred ca nu-mi mai pot tine alergia la prostie sub control. O fi varsta?... O fi experienta?... O fi lehamitea?... Nu stiu, dar stiu clar ca "am somatizat" - cum spune o prietena de-a mea. Adica, mi-a intrat alergia in sange si mi s-a localizat intai pe piele, iar mai apoi in bila. Habar n-am de ce bila a lasat usa deschisa, dar cert este ca, de cateva zile, tot tipa si da din picioare, dornica sa fie lasata in pace de musafirul nepoftit. Daca bila mea ar putea vorbi, probabil ca mi-ar urla in fata lucrurile acelea pe care, din dorinta de a nu-mi adanci mai mult ridurile de pe frunte sau de a nu recunoaste ca sunt depasita, aleg sa le ignor. Sa le bag sub pres, sa le trec cu vederea, de parca, ignorandu-le, dispar. In realitate, insa, fiecare suparare inabusita, fiecare insulta la adresa inteligentei mele, devine o rana ascunsa, provocandu-mi reactii emotionale si eruptii alergice. Da, la prostie.