Înainte de orice altceva, dragostea este o chestiune de procedură. Sunt niște pași de urmat cu strictețe; trebuie întocmite niște rapoarte bazate pe verificări judicioase. Rapoartele aceastea vor fi îndosariate și puse la arhivă, fiind indexate pe beneficiari, dar și pe tipuri de intervenții. Urmează ancheta de caz, însoțită de documentele justificative. Oh, și să nu uităm că la sfârșit se vor face și niște evaluări ale efectelor acelei iubiri. Dragostea este îndelung sustenabilă.

Urmează decontul. Dragostea costă. Spre deosebire, însă, de ideologie, finanțarea o face însuși beneficiarul. Numai că el nu știe asta, secretul este bine păzit, ca o sfântă taină.

Întrebați-i pe cei doi oameni ai lui Dumnezeu care au trecut pe lângă nefericitul căzut între tâlhari. O știe orice drept-mărturisitor: înainte de a întinde mâna spre un om căzut pradă răutății semenilor lui, este nevoie de un legist care să-i ateste nenorocirea. După întocmirea raportului și eliberarea unei adeverințe, discutăm. Căci, între altele, dragostea mai este și neutră.

Așa că, chiar dacă mi s-ar da toate argumentele de bun simț și de dreaptă cumpănire, chiar dacă aș verifica din mai multe surse, chiar dacă aș avea în față toate versetele care îmi spun să-i cercetez pe nenorociți în tulburările lor, și chiar dacă ochii mei ar vedea toate acelea de nevăzut și de nepovestit, dacă nu am o ideologie confirmată de ceea ce mi se spune, nu sunt nimic.

[și tot așa…]

Acum, dar, rămân acestea trei: neutralitatea, decontul și ideologia. Dar cea mai mare dintre ele este ideologia.

P.S. Mă rog, dacă vreți, rămâne și dragostea, dar aia numai pentru duminică, între orele 10:00 și 12:00, iar la unii și mai pe după amiază, în limita stocului disponibil.