Ajunul Craciunului. Nu stiu cand am ajuns aici. Nu stiu unde s-a dus anul, dar uitandu-ma inapoi, paradoxal stiu ca a durat o vesnicie. Pandemie, razboi, variola maimutei, decese, nasteri, nunti, calatorii, business review, trafic. Si dragoste. Multa dragoste. Si familie. Si prieteni.

Astazi, in prima zi de vacanta de iarna, nu mi-a sunat ceasul. M-am trezit de liniste. Auzeam afara un copil razand si, intorcand capul, am vazut printre gene ca afara e deja zi. Apoi mi-am culit urechile si am auzit expresorul…Cata isi facea o cafea, iar mirosul a ajuns pana in dormitor, facandu-ma sa ridic capul de pe perna. Am intins mana instinctiv dupa telefon si, pentru o fractiune de secunda, m-am panicat. “O sa intarzii!”… ” Unde, Cris? Unde intarzii?”… m-am auzit soptindu-mi in ureche. Am lasat capul pe perna si am inchis din nou ochii. Liniste. Linistea mea. Dimineata MEA. Fara stresc fata intarzieri, fara deadlines. Doar liniste. M-am cuibarit mai bine si am adormit din