ROMANIA IUDAICA!

În anul 2002,teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor a fost relansată de către Teşu Solomovici în lucrarea „România iudaică”,în două volume voluminoase publicate de către Ministerul Culturii din România.Adică pe banii contribuabililor români se susţine colonizarea Daciei de către Imperiul roman cu populaţie evreiască strămutată din Iudeea.Dacă până la jumătatea secolului XX istoricii şi autorii evrei au primit replica necesară,de data aceasta nu a venit nici o replică din partea istoricilor români,a intelectualilor ori a formatorilor de opinie.Nici din partea Academiei Române.Măcar de dragul adevărului ştiinţific trebuia amintit că „Provincia dunăreană Dacia” era totuşi Dacia Traiană(deşi nu ne tragem de la Râm).De dragul adevărului istoric trebuia precizat că împăratul Traian nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de „colonişti”.Mai mult,în insula Cipru a ordonat legiunilor sale să-i extermine.Nu pot să-mi explic laşitatea istoricilor români,a membrilor Academiei Române faţă de promovarea acestei teorii care frizează adevărul istoric.

Există o ipoteză conform căreia soldații romani erau din Iudeea, informație din care rezultă că locuitorii României au și sânge evreiesc.

De-a lungul timpului, au apărut mai multe date contradictorii referitoare la originea românilor. Există și o ipoteză potrivit căreia oamenii ar fi descendeți ai Legiunii a XIII-a iudaică.

Site-ul 7est oferă o nouă perspectivă în legătură cu populațiile înrudite cu românii. Cercetătorii de la Universitatea Oxford a publicat o hartă interactivă care arată amestecul genetic al populațiilor în trecut.

Cu ajutorul unor mostre de ADN din întreaga lume, specialiștii au putut să facă o hartă foarte corectă care atestă legăturile genetice în perioada 886-1194 e.n.

În aceasta epocă, amestectul populaţiilor a fost influenţat şi de negoţul cu sclavi din Arabia, dar şi de comerţ, în special de Drumul Mătăsii, care lega Asia de Europa.

În perioada anterior menționată, românii erau amestecați cu lituanienii, finlandezii, bascii, grecii, sirienii, iordanienii, ciprioții, italienii și egiptenii, mai scrie sursa citată.

ASCENDENŢA EVREILOR ASUPRA ROMÂNILOR?
Începând de la jumătatea secolului al XIX-lea şi continuând cu prima jumătate a secolului XX,o stranie teorie a fost lansată de istorici şi autori evrei:teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor în teritoriile dacilor liberi.În felul acesta revendică un drept natural asupra teritoriului României.După aceştia,istoria României trebuie rescrisă în coordonatele istorice „descoperite” de ei:evreii au fost stăpâni în Dacia înainte ca strămoşii noştri să se nască.Dacă îi mai avem în vedere şi pe ungurii (hunii) care susţin că Transilvania era nelocuită când ei au descălecat în Câmpia Panoniei,nu mai trebuie să ne raportăm la istoria noastră multimilenară.
Această teorie a fost inventată în momentul în care Alianţa Israelită Universală s-a gândit la crearea unui stat evreiesc european. Conform teoriei unora dintre protocroniştii evrei se susţine că „evreii ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane.”(1).Alţii susţineau,susţin şi în zilele noastre,că „evreii erau în Dacia în număr mare încă înaintea formării poporului român.”(2).
La 1879,în lucrarea „Statul român şi situaţia juridică a evreilor în România”,Kaspar Bluntschil afirmă:”Fără îndoială(o siguranţă hazardată,am spune noi-n.n.)că un mare număr de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia,încă sub domnia vechilor împăraţi romani.Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sunt cel puţin tot atât de vechi pământene ca şi naţiunea română…Ele formează şi sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România.”(2).Scrierea lui este pur politică,pusă în slujba evreilor din România,care căutau să-şi consolideze poziţia socio-economică,şi apărea chiar în perioada când evreii-năvălitori ca lăcustele,în special în Moldova-revendicau „împământenirea”.Adică statutul de români(sau cetăţenia),pentru a avea acces neîngrădit şi nelimitat de la pârghiile economice până la cele mai înalte funcţii administrative ale tânărului stat român.
Evreul Bernard Stambler publică,la Paris,în 1913,lucrarea „L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention” (Istoria israeliţilor romăni şi dreptul intervenţiei) care s-a dorit de „rigurozitate ştiinţifică” dar nu conţinea decât imaginaţia autorului,fără nici o dovadă ştiinţifică ori arheologică.Dacă ar fi fost puţin mai „deştept” l-ar fi citit pe B.P.Haşdeu,care precizează prezenţe iudaice în Dacia Romană începând din secolul al II-lea.Aceasta se datora faptului că legiunile romane,care au purtat războaie de cucerire împotriva strămoşilor noştri daci includeau o multitudine de etnii provenite din provinciile Imperiului din rândul cărora nu puteau lipsi nici iudeii.Textele funerare iudaice legate de divinităţi iudaice descoperite la Orşova,monezile iudaice din anii 133-134 sunt semnalate de B.P.Haşdeu.Atât!Siguranţa manifestată de Kaspar Bluntschil în lucrarea sa este mai mult decât hazardată.
„Apoi după un hiat de aproape un mileniu,în anul 1165,îi pomenşte învăţatul călător evreu,Benjamin din Tudela,descriind raporturile bune dintre valahii sud-dunăreni şi comunităţile evreieşti din Bizanţ;judecând după unele acte comerciale ale medievalităţii timpurii,în secolul al XII evreii se aflau printre negustorii care practicau comerţul între Bizanţ,Rusia şi Polonia,traversând Bulgaria şi meleagurile dunărene.Rolul lor în acest comerţ a fost remarcat şi de istoricul Nicolae Iorga care scria în „Istoria comerţului românesc”:”singurii evreii băteau încă înainte de 1480 aceste drumuri,venind de-a dreptul din Constantinopol”.În Transilvania evreii sunt prezenţi încă din secolele XI-XII din timpul regelui Ladislau I.La 1251 Bela al IV-lea care este menţionat în documentele ebraice pentru atitudinea sa favorabilă faţă de evrei,stimulează aşezarea lor în Ungaria,deci şi în Transilvania.”(3).
Sunt menţionaţi,deci,negustori evrei „care băteau meleagurile dunărene”.În Moldova şi Ţara Românească încă nu pătrunseseră nici măcar aceştia.
În anul 2002,teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor a fost relansată de către Teşu Solomovici în lucrarea „România iudaică”,în două volume voluminoase publicate de către Ministerul Culturii din România.Adică pe banii contribuabililor români se susţine colonizarea Daciei de către Imperiul roman cu populaţie evreiască strămutată din Iudeea.Dacă până la jumătatea secolului XX istoricii şi autorii evrei au primit replica necesară,de data aceasta nu a venit nici o replică din partea istoricilor români,a intelectualilor ori a formatorilor de opinie.Nici din partea Academiei Române.Măcar de dragul adevărului ştiinţific trebuia amintit că „Provincia dunăreană Dacia” era totuşi Dacia Traiană(deşi nu ne tragem de la Râm).De dragul adevărului istoric trebuia precizat că împăratul Traian nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de „colonişti”.Mai mult,în insula Cipru a ordonat legiunilor sale să-i extermine.Nu pot să-mi explic laşitatea istoricilor români,a membrilor Academiei Române faţă de promovarea acestei teorii care frizează adevărul istoric.

INVAZIA ROMÂNIEI
Prezentarea evoluţiei societăţii româneşti şi a statului naţional unitar România între 1648 şi 2004 nu se poate face fără a aborda problema evreimii.În timpul răscoalei cazacilor poloni,şi după,valuri de „imigranţi” clandestini evrei se infiltrau din trei direcţii:Imperiul Ţarist,Imperiul Otoman şi Imperiul Austro-Ungar.De pretutindeni erau alungaţi.După ce s-au aşezat masiv în Bucovina,au trecut apoi în Moldova,după care în Muntenia.Toţi evreii veniţi din Imperiul Austro-Ungar se declarau supuşi austro-ungari şi se puneau sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale Imperiului.Lor au început să li se alăture şi cei sosiţi din celelalte imperii.Fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de tânărul stat român,nu plăteau impozite şi prosperau în dauna românilor.Mandataţi de organizaţia B’nai B’rith,Cremieux şi Montefiore,doi dintre fondatorii Alianţei Israelite Universale s-au implicat în „împământenirea” tuturor evreilor aflaţi între graniţele României.”Atenţia B’nai B’rith asupra României datează încă de la înfiinţarea acestui ordin masonic israelit(1843),având în vedere colonizarea discretă,dar masivă a României cu evrei veniţi din Polonia şi Ucraina.Scopul acestei atenţii era „împământenirea” evreilor din România şi dominarea de către aceştia a întregii vieţi economico-financiare a ţării.”(2).
La 1870,consulul american Benjamin P.înfiinţează prima rezidenţă permanentă a B’nai B’rith în România.Infiltrarea ţării cu agenţi ai acestei organizaţii,prin înalţi diplomaţi americani a continuat.Exemplific doar cu ambasadorul SUA la Bucureşti Alfred Moses,care a activat şi în timpul mult hulitului regim condus de Nicolae Ceauşescu…
Fără a intra în amănunte istorice,se ştie că evoluţia Ţării Româneşti,a Moldovei şi Transilvaniei a vizat,practic,unirea lor într-un stat naţional,în care poporul român să fie eliberat de orice asuprire străină.A fost crezul tuturor înaintaşilor noştri,crez care în zilele noastre este luat în derâdere(pentru a mă exprima mai elegant).Într-o notă adresată lui La Valette,ministrul de Externe al Franţei,M.Kogălniceanu informa:”(…)De aceea,nu numai astăzi,dar din toate timpurile,sub toate regimurile,domnii şi bărbaţi de stat ai României şi,în general,toţi aceia care se interesează de această ţară,s-au preocupat de necesitatea de a împiedica exploatarea poporului român de către un alt popor care îi este străin,de către evrei.”(vezi Bujoreanu,”COLECŢIUNE DE LEGIUIRILE ROMÂNIEI VECHI ŞI NOI”…
Nu doresc să intru în polemică cu nici un istoric,jurist sau politician care a prezentat problema statutului politico-juridic al evreilor din România în perioada 1648-2004,tocmai pentru că majoritatea aprecierilor poartă amprenta conjuncturii politice.Nu voi prezenta nici migraţia evreilor în Moldova şi Muntenia după răscoala cazacilor polonezi,ori după ce au fost alungaţi din Rusia.La acea vreme,marele poet naţional Mihai Eminescu,ideologul Partidului Conservator,angajat ca redactor-şef al ziarelor Curierul de Iaşi şi Timpul din Bucureşti,prin poziţia pe care a luat-o faţă de evrei a devenit inamicul public al Alianţei Israelite,dar şi a unor guvernanţi români.Faţă de imigraţia evreilor,el scria:”Toţi scriitorii timpului aceluia deplâng invaziunea evreilor din Galiţia şi Rusia,care,fugind de serviciul militar,veneau ca roiurile de lăcuste,ca şi astăzi,fără paşapoarte,fie pe vadurile Prutului,unde corupeau graniţa rusească mai bine păzită,fie pe cărări de munte,necunoscute grănicerilor austrieci.De altminteri,şi ruşii şi austriecii erau bucuroşi să scape de ei,ca şi astăzi…Neavând alte temeiuri de drept pentru apărarea cauzei sale,Alianţa Israelită,prin organele sale,alesese ca temei umanitarismul.Noi,românii,vedem pe zi ce merge răpinduni-se tărâmul nostru economic,în propria noastră ţară,de invazia mereu crescândă a evreilor străini.”(4).

EXCLUDEREA EVREILOR DE LA DREPTURI
Doresc să subliniez,pentru început,faptul că iniţiativa excluderii evreilor de la viaţa politică,economică şi culturală a Principatelor,apoi a României a aparţinut Marilor Puteri ale vremii:Marea Britanie,Franţa,Austria,Regatul Sardiniei,Prusia,Rusia şi Imperiul Otoman.Foarte multe persoane uită,intenţionat sau din comoditate,acest aspect.
La Congresul de Pace de la Paris,întrunit după războiul Crimeeii(1853-1856),mişcarea unionistă a reuşit să includă pe ordinea de zi problema unirii Principatelor române Moldova şi Ţara Românească.Congresul a decis convocarea în cele două ţări a unor divanuri(adunări ad-hoc),care să se pronunţe asupra viitoarei organizări a celor două Principate.În octombrie 1857,adunările ad-hoc au votat în favoarea unirii Moldovei cu Ţara Românească într-un singur stat cu numele de Românie.Pe această bază are loc Conferinţa reprezentanţilor celor şapte Puteri europene(7/19 august 1858) care au adoptat Convenţia de la Paris,document cu valoare de Constituţie.În document era stipulat că cele două ţări vor purta numele de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”.La art.46 era precizat:”Moldovenii şi valahii vor fi toţi deopotrivă înaintea legii,înaintea contribuţiilor(dărilor) şi primiţi deopotrivă în funcţii publice…Moldovenii şi valahii de rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile politice.”
Formularea nu lasă loc de dubii,Evreii,adică cei de rit mozaic,erau excluşi de la orice drepturi.Unde mai pui că această Constituţie a fost elaborată şi adoptată fără participarea românilor.În baza ei s-au constituit şi Adunările elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti.

MASONERIA EUROPEANĂ A CUCERIT ROMÂNIA
Puţină lume cunoaşte că data de 24 ianuarie mai are o semnificaşie,nu doar ca ziua Unirii.24 ianuarie este şi ziua Masoneriei române.Această dată a fost aleasă intenţionat pentru a marca victorie masoneriei în cucerirea României.Vom vedea cum.
Nişcările revouţionare de la 1848 au cuprins toată Europa.Ideile de „Libertate,Egalitate,Fraternitate” erau de sorginte masonică.Întreaga mişcare de la 1848 din Principatele Române a fost masonică.La acel moment,Moldova şi Ţara Românească se aflau sub controlul Imperiului Otoman.Revoluţia de la 1848 nu a reprezentat expresia eliberării naţiunii de sub dominaţia otomană,ci încheierea unui pact cu un alt stăpân,prin înscrierea în curentul masonic european.Dominaţia făţişî a fost înlocuită cu una din umbră,discretă.
La 1848 domnitor în Moldova era prinţul Mihail Sturza,impregnat de ideile masonice paşoptiste.Întreţinea strânse legături cu Imperiul Otoman,implicit cu lojile masonice turce.Aceasta i-a dat posibilitatea ca,în momentul în care revoluţiile europene au fost înăbuşite în sânge,să le faciliteze masonuilor paşoptişti din Moldova să se refugieze în exil,unde şi-au continuat activitatea…
Întâia lojă masonică a românilor a fost Societatea filarmonică fondată de Ion Heliade Rădulescu,la 1833.În 1842 i-au fiinţă lojile Lumina la Bucureşti şi Fraternitatea la Iaşi,iar la 1843 se înfiinţează Frăţia şi Asociaţia literară.
1859 este anul în care Ilustrul Frate Augoste Carance fondează trei loji româneşti de obedienţă franceză purtând acelaşi nume:L’Etoile du Danube(Steaua Dunării)-una la Bucureşti,a doua la Iaşi,iar a treia la Galaţi.Toate trei îl aveau ca Venerabil(Conducător) pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Înainte de Unire pe teritoriul celor două principate activau o multitudine de loji care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene.Poziţia geo-strategică(legătura dintre Occident şi Orient) făcea din acest teritoriu o cursă pentru supremaţie.În decembrie 1958,Poliţia află de existenţa unui complot masonic împotriva lui Al.I.Cuza,exponentul lojilor franceze.Grigore Sturza,el însuşi mason,fiul fostului domnitor al Moldovei,Mihai Sturza,complota pentru a urca pe tronul Moldovei.Era sprijinit de lojile engleze-de care erau legate cele turceşti,dar şi de lojile ruseşti.Cele din urmă se opuneau influenţei crescânde a masoneriei franceze asupra Moldovei.
Aflând despre complot,agenţii de poliţie au încept să-i interogheze pe toţi străinii care se aflau în Moldova.Au descoperit o adevărată încrengătură de reţele masonice,ai căror agenţi, infiltraţi în Moldova,căutau să atragă de partea lor câţi mai mulţi boieri moldoveni.Tentativele lor au eşuat,fiind nevoiţi să părăsească Moldova.
O delegaţie europeană,formată exclusiv din masoni,a sosit la Iaşi şi Bucureşti pentru supravegherea alegerilor.Aceştia i-au sfătui pe masonii români să aleagă aceeaşi persoană ca domnitor în cele două principate.Nu aveau în vedere decât interesul lor de a stăpâni viitorul stat.Astfel că,la 5 şi respectiv 24 ianuarie 1859 Adunările elective din cele două principate l-au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza.Înainte s-a realizat unirea masonică a celor trei loji Steaua Dunării.
Amintesc art.5 al Convenţiei:”Nimeni nu va putea fi alegător dacă nu este în vârstă de 25 de ani împliniţi şi născut sau naturalizat moldovean sau muntean”.Din nou,prin voinţa Marilor Puteri,evreii au fost excluşi de la dreptul de vot.
România pornea la drum cu un domnitor mason.El va înfiinţa,în anul 1863,la Bucureşti,loja Înţelepţii din Heliopolis.
La 24 ianuarie 1862,”Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei” şi-au luat oficial numele de România.
Intrând în conflict cu lojile masonice naţionale,domnitorul Al.I.Cuza este înlăturat prin lovitura de stat din 1866.La sugestia lui Napoleon al III-lea,masonii îl aduc la putere pe prinţul Carol,din famiulia Hohenzollern-Sigmaringen,o altă familie de masoni.
Cele prezentate mai sus dezvăluie un crunt adevăr:jocurile politice s-au făcut mereu în culisele lojilor masonice,iar România a fost şi atunci,ca şi în zilele noastre,teatrul unor lupte pentru putere între diferite obedienţe masonice.

de Teodor Filip