Toți copiii sunt frumoși, iar fetițele sunt de-a dreptul încântătoare cu primele lor gesturi de inocentă cochetărie, cu atitudinea ușor stânjenită atunci când se simt studiate, cu timidele lor încercări de a fi "ca mama". Așa am fost și eu, mai întâi studiind admirativ ochii ei albaștri, apoi simțind parfumul sărutului ei pe obrăjorii mei rotunzi și trandafirii, privind cu mirare buzele ei colorate în roșu sau roz. Mama simboliza pentru mine, prin gesturi și felul ei de a fi și de a purta machiajul sau îmbrăcămintea, blândețea întrupată. Era tăcută de fel, însă când vorbea avea replică fermă și explicație pe înțelesul meu, de copil. M-a bătut o singură dată, când am fost obraznică și agasantă, nu a dat tare, mai mult m-a speriat pentru că nu o văzusem până atunci niciodată nervoasă. Și mi-am învățat lecția destul de bine (până la a...