Majestatea Sa Regele Mihai s-a stins din viață pe 5 decembrie 2017; parcă nu a mai putut îndura să trăiască un nou 30 decembrie.

La 30 decembrie 1947, România a intrat într-un lung tunel. Viața românilor a fost dată peste cap. Cei mai buni au murit în închisorile comuniste, scara valorilor a fost răsturnată. Încetul cu încetul, a fost construit „omul nou“, care nu mai are repere morale, care nu mai respectă nimic. Ieșirea teoretică din comunism, în decembrie 1989, ne-a găsit săraci și dezorientați, o pradă sigură. Mall-urile au luat locul fabricilor. În lipsa idealurilor, tinerii au plecat în cele 4 zări, abandonându-și și mama, și patria pentru bani. Țara nu și-a spălat păcatele pentru crimele făcute de români contra români în comunism, iar jertfele atâtor soldați, în timp, pentru apărarea pământului țării au fost practic uitate – dacă nu ne mai pasă că se vinde masiv pământul străinilor.

În toată această rătăcire de 70 de ani prin tunel, Majestatea Sa Regele Mihai era speranța noastră, era luminița de la capătul tunelului. În timpul comunismului, mesajele sale de Anul Nou, de la radio Europa Liberă, erau micile noastre bucurii. Revenirea sa în țară, după 1989, a fost marea noastră bucurie, a fost speranța unei reveniri la normal.

Moartea Majestății Sale este o mare durere, este o mare pierdere! Odihnească-se în pace!

Dar este și un prilej de reflecție. Ne lamentăm și renunțăm sau ne mobilizăm și acționăm? Cântăm doar cântece patriotice sau suntem patrioți? Rămânem sub vremuri sau ne ridicăm deasupra lor? Rămânem în tunel și continuăm să ne luptăm între noi sau ne unim și dărâmăm tunelul, ieșim cu toții la lumină?

Pe 16 decembrie ne vom lua rămas bun de la Majestatea Sa; cade într-o zi de sâmbătă, ca în 1989. M.S. Margareta, Custodele Coroanei, are acum 68 de ani, ca M.S. Regele Mihai în 1989. Dumnezeu ne dă un semn? Avem o nouă șansă?! Să facem în 2018 – Anul Centenarului – ceea ce nu am făcut în 1990, pentru binele nostru și în memoria Regelui Mihai?! Anul 2018 poate să fie un an miraculos!