Lupta pentru „puterea emoțională”

Postat în Edu
la 02-10-2022 10:29
378 vizualizări

În cele mai multe cupluri, pe ascuns sau fățiș, se instituie lupta pentru puterea emoțională. Pe scurt, lupta pentru puterea emoționalăpoate fi înțeleasă:

·ca o confruntare a punctelor slabe: care dintre cei doi este mai sensibil la durerea unei despărțiri

·ca o confruntare a punctelor puternice: care dintre cei doi ar rezista mai bine la pierderea partenerului

Ierarhiile sunt neplăcute, dar tind să fie inevitabine. Deși aproape tot timpul visăm la o dragoste echitabilăși democratică, dependența emoțională creazăceea ce am putea numi o „putere afectivă”care răspunde la întrebarea fundamentală: Cine are mai puțin nevoie de celălalt?

Dependența emoțională corupe. În consecință, lucrul de care se teme cel mai mult dependentul este ca nu cumva săpiardă persoana care reprezintănu numai o sursă de siguranțăci și o sursăde plăcere. La cei dependenți, reținerea și menținerea perechii prevaleazăîn orice mod posibil și mai presus de orice principiu. A afirma că„fărăel, nu sunt nimic”sau „fărăea, viața mea nu are sens”, înseamnăa-ți pune viața în mâini străine. Dacăeu cred că viața mea se terminăatunci când nu ești tu, sunt capabil de orice pentru a te păstra, dincolo de orice limită. Vorbim astfel de viațăși de moarte, pentru că, în cazul dependenței, iubitul este aerul pe care îl respirăm.

Dependența emoțională este o boală, indiferent de modul în care dorim să o prezentăm, indiferent de ambalaj: dependența emoțională este incapacitatea de a renunța la perechea ta atunci când ar trebui să o faci. Și când ar trebui acestea să aibă loc? Cel puțin în trei situații:

·atunci când partenerul tău nu te mai iubește

·când propria ta evoluție este blocată

·când principiile tale sunt afectate

În consecință, lupta pentru „puterea emoțională”este efortul generat de dependența sau detașarea care guverneazăfiecare relație. Dacăpartenerul tău depinde de tine mai puțin decât depinzi tu de el, cel puțin teoretic, atunci acesta ar putea sărenunțe la tine mai ușor decât ai putea să renunți tu le el. Acest „dezavantaj”este procesat în mod conștient sau inconștient de creierul tău, care imediat acționeazăîn defensivă, pentru căte vei simți într-o poziție de inferioritate emoțională, chiar dacăpartenerul tău nu vrea săprofite de acest lucru. Poate că problema nu va fi evidentăîn condiții normale, dar este foarte probabil săiasă la suprafațăatunci când au loc certuri dese, iar celui depentent i se confirmăcele mai grave temeri: „Măva părăsi!”

Cei nesiguri din punct de vedere emoțional preferă să fie cu cineva extrem de dependent. Astfel spus: îmi place condiția ta patologicădeoarece știu că, datorităei, niciodată nu vei fii capabil să mă părăsești orice aș face. Nimic nu este mai plăcut pentru o persoană care suferădin cauza dependenței decât să aibă o relație cu cineva și mai dependent. Este proclamația dependenței emoționale care circulăîn secret între îndrăgăstiții care sunt incapabili sătrăiască fără partenerii lor : „Dependenți din toată lumea, uniți-vă!”

Detașarea înseamnă a iubi mai mult și a suferi mai puțin

Existărelații în care unul practicăautonomia extremă, iar celălalt iubește la cel mai înalt nivel de dependență.Ambii suferă: unul sufocat, celălalt pentru căse simte părăsit. Dar, dincolo de aceste cazuri extreme, cuplurile încearcă să se adapteze, făcând în așa fel încât diferența dintre cei doi săfie suportabilă.

Care este metoda de echilibrare?

Săte detașezi puțin și sădistribui mai bine puterea. Când vorbesc despre „detașare”, nu înseamnă căar trebui săîncetezi sămai iubești. Mă refer la o iubire mai relaxatăși mai liberă. Adică săpoți utiliza în mod corespunzător timpul personal într-o manieră non-posesivă(nimeni nu aparțiene nimănui) și fărănecesitatea imperativă a partenerului. Cu alte cuvinte săfaci față singurătății și săai activități în afara prezenței partenerului.

Două consecințe tipice ale subordonării afective:

Dacăpartenerul tău te întrece în jocul puterii emoționale este posibil să aparăîn tine douăsimptome clare de nesiguranțăși teamă:

1.Anxietatea anticipatoare „Mă va părăsi” Cauți certitudinea că nu te va părăsi niciodată, ceea ce este imposibil. Și cum probabilitatea de ați pierde partenerul nu este nulă, frica de abandon se va activa în mod constant. Aceasta se numește anxietate anticipatoare asupra „catastrofei” unei iubiri pierdute sau a unei singurătăți impuse.

2.Supunerea „Mi-e teamă să-i spun nu” În cazul în care strategia ta de a păstra partenerul este supunerea oarbă, efectul este paradoxal. Dacăvei spune „da”la toate și vei ceda, vei sfârși prin a-l plictisi pe partener! Mecanismul de supunere funcționeazăca o spirală descedentă: de fiecare când cedezi, devii și mai dependent. Nu spun săîncepi un război de indiferențăși detașare, ci să gândești și săacționezi într-o manierămai liberă, fără a fi încătușat și legat de nimeni.

Sclavia afectivă nu este o ficțiune sau un lucru demodat. Este în vigoare și distruge nenumărați indivizi din întreaga lume: ea apare atunci când teama de a-ți pierde partenerul te face să uiți de propria persoană.

Cei care profită de puterea afectivă

Existăoameni care încearcă săprofite de „independența afectivă”. Strategia este de a reaminti în mod constant partenerului căpoate renunța în orice moment la relație. O sabie a lui Damocles îndreptatădirect spre inimă. „Dacă nu-mi faci pe plac și te porți urât, mă vei pierde.” Sau „Sunt mai puternic emoțional decât tine și, prin urmare, am mai multe drepturi”. Nietzsche a spus că puterea este cel mai puternic afrodisiac și, amestecat cu puțină dragoste, efectul devine exponențial. Dacă ești victima unei astfel derelații toxice te întreb: Are sens să rămâi acolo? Eu spun cănu are.

Din experiența mea, în momentul în care cel slab dă o „loviturăde stat”, indiferent de motiv ( oboseală, indiferență, prezența unei alte persoane, detașare sănătoasă) și relațiile de putere sunt inversate, cel care juca rolul de „maestru”adoptă poziția de „sclav”într-o clipită.