Mă iubeşte Dumnezeu!
,,Azi am plâns cu toamna-n braţe, ca un prunc abandonat
Printre florile de ceară, ce în zori s-au scuturat
Şi m-au mângâiat copacii, legănându-mă pe ram,
Însă nicio mângâiere, leac nu-mi e, că nu te am”. Violeta Petre
Am tot plânsşi am tot plâns, ca un prunc abandonat
Caci de când noi ne-am certat, ochii mei au lăcrimat
Sunt ca frunza-ngălbenită, legănându-se pe ram
Ce răuîmi pare-Adriana, cănu suntem cum eram
Ca atunci când trăiamama şi-mpreunăne jucam...
Pe-atunci n-aveam nicio grijă. Ce bine ne-nţelegeam!
De doua-trei zile-ntr-una măîntreb cum te descurci
Cănu mi te-ai făcutbine... Oare, pe un' te mai urci?
Ai grijăcum calci pe stradă, odihneşte-te câtpoţi
C-ai pentru cine trăi: ai copii şi ai nepoţi!
Iar pe mine - vreau să ştii – mă iubeşte Dumnezeu
Căci de când sunt singurică, e lângă mine mereu!
Ai mare grijăde tine şi nu te mai supăra
Nu te mai gândila mine. Oi trăicum oi putea...
7 August 2016