Point pen, creion pe foaie A4.
Ma pierd la atatea linii, imi fuge vederea. Nu este primul
desen, sper ca nici ultimul, de fiecare data parca ma apropii mai
mult de suferinta din acele maini. Am mai facut cateva comenzi cu
aceste maini, ale mele si ale lui:) Pentru mine este ceva profund,
de esenta, nu doar un desen.
Doi frati, Albert si Albrecht(1471-1528), trag la sorti care
sa mearga la Academia de la Nürenberg. Albert pierde,
munceste 4 ani din greu in mina pentru a-l sustine material pe
Albrecht. Devenind cunoscut si castigand bine, Albrecht doreste
sa-si sprijine fratele pentru a termina si el studiile de desen.
Din pacate, sanatatea lui Albert era deja subreda, nu mai putea
studia.
Am avut harul de a munci pentru altii pana la epuizare.
Am prieteni care au muncit pentru mine si nu m-au lasat cand mi-a
fost greu. Am ambitia de a continua sa desenez indiferent de starea
sanatatii mele. Cumva, in Mainile desenate de Durer, ma regasesc in
mai multe feluri, intretinator si intretinut, muncitor si bolnav,
ganditor si multumitor.
Sa apreciati pe cei care se straduie pentru voi, care-si
pierd viata pentru ca voi sa aveti una mai buna. Pot fi parintii
tai, prietenii tai, copiii tai. Unii nu stiu nici macar ce inseamna
viata, dar au oferit altora o viata buna. E bine sa ai pe cineva
care lupta pentru tine.
Din pacate, tara noastra este condusa de
parveniti(scursuri, copiii scarbelor comuniste), iar oamenii
muncitori se zbat in saracie, nu e nimeni sa le recunoasca meritul,
ci doar sa-i jupoaie de tot ce au.
Salutari si multumiri tuturor celor ce trec pe
aici!
Greetings and thanks
to all who are passing
by!
