Mănăstirea Sfântului Gherasim este prima mănăstire ridicată în Valea Iordanului şi a fost întemeiată cu scopul a acorda adăpost tuturor pustnicilor din regiune. Aici, Sfântul Gherasim a îmbinat cele două moduri de vieţuire monahală – chinovial şi idioritmic. Inceputurile comunităţii monahale din prima mănăstire de la Iordan se datorează Sfântului Gherasim, în jurul căruia s-au strâns mai mulţi ucenici. În anul 455, el a întemeiat o mănăstire pe care o va şi conduce ca stareţ până în anul 475, când va trece la cele veşnice. Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Ierusalim ca la treizeci şi cinci de stadii, iar de râul Iordanului ca de o stadie.