Minunea cu acoperământul Maicii Domnului s-a petrecut în timpul împăratului Leon cel Înţelept (886-912).

Se spune că în ziua de 1 octombrie a anului 911, în timpul unei privegheri de toată noaptea în Biserica Panaghia din Vlaherne, pentru salvarea cetăţii care era asediată, pe la ora 4 dimineaţă, Sfântul Andrei şi ucenicul sau Epifanie au văzut-o pe Maica Domnului intrând în biserică, fiind însoţită de Sfinţii Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul, precum şi de alţi sfinţi.

Ajunsă în mijlocul bisericii, ea a îngenuncheat şi a început să se roage atât de intens, încât lacrimile îi scăldau faţa. După ce s-a ridicat de la rugăciune, şi-a scos acoperământul pe care l-a ridicat deasupra capului ei, aşa încât să îi acopere pe toţi cei prezenţi în biserica. Deşi a fost vorba despre o minune, Biserica Greacă nu a dat amploare acestei sărbători.

Cinstirea Sfântului Acoperământ s-a dezvoltat mai mult în Biserica Ortodoxă Rusă, încă din secolul al XII-lea; de atunci s-a extins în aproape toate Bisericile Ortodoxe.

Multe biserici din ţara noastră, dar şi mănăstiri, spitale şi azile, orfelinate şi centre de plasament sunt puse sub protecţia Acoperământului Maicii Domnului.

Dintre ele, cele mai cunoscute sunt Schitul Pocrov (Mănăstirea Neamţ) şi bisericile din spitale, având acest hram, cum este cea de la Spitalul de Recuperare din Iaşi.

Acatistele, paraclisele şi rugăciunile adresate Maicii Domnului ocupă un loc central în viaţă Bisericii şi a credincioşilor; dintre acestea face parte şi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului.