Marea ma cheama. De o luna incoace, simteam cum o voce imi soptea in minte, ca trebuie sa plec. Stiam ca n-o sa ma mai simt bine, pana in momentul in care voi ajunge acolo. De mare m-am despartit cand aveam 9 ani. A fost dragoste la prima vedere dar nu am reusit sa ma mai intorc la iubirea mea adevarata. N-am mai reusit sa sarut nisipul, sa inot in mare, sa ma plimb noaptea pe faleza. Mi-a ramas mereu in minte imaginea ei. Dar acum a devenit o obsesie, ceva ma cheama incontinuu acolo. Nu e ceva rational, nu e ceva ce pot constientiza. Imi doresc mai mult decat orice sa plec, indiferent de consecinte. Si stiu ca si marea ma asteapta.Imi doresc libertate, nebunie, iubire. Acel loc simt ca-mi poate oferi totul. Nu vreau sa ma imbrac intr-un costum, sa calc zilnic pe betoanele pline de praf, sa aud zgomotul de masini. Vreau sa fac ceva ce imi doresc, indiferent de ce cred ceilalti, sau de ce vor oamenii care ma iubesc. Vreau sa-mi traiesc viata singura, asa cum imi doresc. Marea e libertat