MARILE COTIDIENE AMERICANE NU AU MENTIONAT NIMIC DESPRE INTALNIREA „ISTORICA” DINTRE PRESEDINTELE USA DONALD TRUMP SI JOHANNIS „NEICA-NIMENI”,EMISARUL GERMANIEI ,UN INFRACTOR PE CARE PUPENCKLUSISTII II RIDICA OSANELE ,PRECUM LUI BASESCU!

Iohannis, ca Neica Nimeni… În marile cotidiene americane, absolut nimic despre întâlnirea celor doi preşedinţi.

Apreciem relatarea domnului Radu Toma despre atmosfera în care s-a desfășurat vizita de lucru a președintelui Iohannis în S.U.A. drept cea mai pertinentă, sobră și realistă, apărută în presa din România. Vizitele liderilor S.U.A. și României, Nicolae Ceaușescu-Richard Nixon (1969) și Klaus Iohannis-Donald Trup (2017), comparate în text, sunt despărțite nu doar de aproape o jumătate de veac distanță, ci mai cu seamă de semnificația momentelor producerii lor. Obiectivitatea comentariului realizat la „fața locului” de domnul Radu Toma demonstrează înaltul său profesionalism jurnalistic. (Redacția ART-EMIS).

Salt de 48 de ani, contexte diferite

La 2 august 1969 preşedintele Richard Nixon, republican, a venit în România, fiind invitat de şeful statului român la acea vreme, Nicolae Ceauşescu. A fost prima vizită oficială a unui preşedinte american în Europa de Est, din toate timpurile, peste un milion de oameni, întinşi pe D.N. 1 de la Aeroportul Otopeni, până în centrul oraşului, i-au aclamat exuberanţi pe cei doi preşedinţi (Ceauşescu, preşedinte al Consiliului de Stat al României), evenimentul a avut un ecou internaţional extraordinar, toate televiziunile din lume l-au transmis în direct, sau în ediţii imediate de ştiri şi n-a rămas deloc în umbra altui „breaking news” extraordinar din urmă cu 12 zile – primul om pe Lună, astronautul american Neil Armstrong. În acele zile astrale, fiecare dintre cei doi şefi de stat au chibzuit ce au vrut. Preşedintele de la Casa Albă a crezut că, folosindu-l pe Ceauşescu, un lider aparent curajos de dincolo de Cortina de Fier, America va reuşi să zdruncine unitatea monolitică a blocului comunist din Est, ceea ce nu s-a întâmplat aproape două decenii. În ce-l priveşte, Ceauşescu a fost, în realitate, beneficiarul imediat şi pe termen lung al venirii preşedintelui american în România. Girul primit de la Nixon la Bucureşti şi condamnarea, cu doi ani în urmă, a invaziei sovieticilor şi a partenerilor din Pactul de la Varşovia, i-au asigurat liderului român ascendenţa asupra României şi a românilor vreme de două decenii pline, o ascendenţă ieşită din toate proporţiile.

Preşedintele României, un pasager anonim într-o limuzină de lux

La, 9 iunie 2017, la sfârşitul unei vizite de lucru de 6 zile în S.U.A., ca invitat al lui „American Jewish Committee”, preşedintele României, Klaus Iohannis, a fost primit oficial de către preşedintele S.U.A., Donald Trump; la sfârşitul convorbirii cei doi şefi de stat au susţinut o conferinţă de presă la Casa Albă. Fiind vorba de o vizită de lucru, preşedintele român nu a fost întâmpinat la sosirea în S.U.A. la aeroport, de vreun reprezentant al Administraţiei, populaţia Capitalei americane nu a stat la borduri să salute maşini cu alte steaguri naţionale pe aripile din faţă (o face cu rarisime excepţii), preşedintele român, un pasager anonim într-o limuzină de lux a fost primit direct de către preşedintele Trump la peronul din incinta Case Albe. Prezenţa presei s-a limitat la cei cu acreditări la conferinţa de presă, nicio televiziune americană, sau străină, cu excepţia C.N.N.-ului şi a televiziunilor româneşti, nu au transmis live evenimentul.

Iohannis, ca Neica Nimeni… În marile cotidiene americane, absolut nimic despre întâlnirea celor doi preşedinţi

Marile cotidiene „New York Times”, „Washington Post”, „Los Angeles Time” etc. nu au publicat nimic, televiziunile „M.S.N.B.C.” şi „C.B.S.N.”, în video ştiri de câteva zeci sau 120 de secunde s-au referit exclusiv la comentariile lui Trump despre audierea fostului director F.B.I., James Comey (prima întrebare de la conferinţa de presă), pe scurt la N.A.T.O. şi la terorismul sponsorizat de Qatar – absolut nimic despre întâlnirea celor doi preşedinţi, nimic din răspunsurile şi cuvântul preşedintelui României, nimic despre vizele românilor în S.U.A. – chestiune ridicată timid de partea română şi expediată rapid, fără răspuns, de cea americană. În ce priveşte absenteismul cvasitotal al mediei americane faţă de periplul transoceanic al preşedintelui Iohannis, şi mai bizar a apărut faptul, că reputatul cotidian politic de la Washington, „The HILL”, ziar tipărit şi online, a lui New Communications, Inc., strict specializat în ştiri şi comentarii despre Congresul S.U.A., Casa Albă şi alegerile prezidenţiale, a publicat o fotografie a celor doi preşedinţi la conferinţa de presă, fără explicaţie, şi doar câteva pasaje din scurtul speech (Trump 9 9min ; Iohannis – 5 min. – n.r.) şi răspunsurile lui Trump, numai cele referitoare la Qatar şi Orientul Mijlociu, fără să menţioneze undeva, că este vorba de o conferinţă de presă comună româno-americană. Fără să spună cum îl chemaă şi cine este personajul din fotografie, din stânga preşedintelui american (?!), sau că şi acesta a vorbit etc. – o ignorare cel puţin ciudată a părţii române. Iohannis, ca Neica Nimeni… (a se vedea textul şi fotografia din „The HILL”, din 9 iunie 2017, ataşate acestui comentariu).

Ne îndoim serios că vom trăi şi o poveste de succes a României

Ce se constată după întâlnirea Trump – Iohannis şi conferinţa de presă comună de la Casa Albă? Că istoria s-a repetat la Washington, ieri, după cum a decurs în 1969, la Bucureşti. Ieri, preşedintele (şi omul de afaceri de succes) Trump a fost prietenos şi plin de complimente, pentru că a văzut în Iohannis un personaj bun de adus de partea lui în conflictul privind N.A.T.O., cu Berlinul, Parisul şi Bruxellesul. A văzut în el un alt potenţial „spărgător” din Est, alături de Polonia, Ungaria, Cehia, cumva Slovacia şi chiar Bulgaria, al blocului celor mari ai Uniunii Europene. Aşa cum Nixon a văzut în Ceauşescu, în 1969, înfăptuitorul unei schisme majore în blocul sovietic. Totuşi, lucrurile au stat atunci altfel decât acum. Cum spuneam, atunci Nixon nu a câştigat mai nimic, nici n-a slăbit fosta U.R.S.S., şi nici n-a ajuns „mai aproape” de China, via Bucureşti. În schimb, tot cum ziceam, Ceauşescu şi-a consolidat enorm propria-i poziţie, dar a făcut şi multe lucruri bune pentru România – preţ de vreo 10 ani, toţi anii ’70, industria a crescut, hrana produsă acasă a fost din belşug, ţara s-a modernizat, politica şi comerţul exterior au funcţionat, milioane de români s-au mutat în case noi, iar viaţa urbană modernă s-a înfiripat, sănătatea, şcoala publică şi educaţia, în general, au fost foarte bune. A fost încheiată edificarea României sociale. Acum, Trump s-ar putea să aibă succes în disputa cu mai marii U.E. şi, dacă va ţine aproape de el, fără fund în două luntri, şi Iohannis va avea succes – opoziţia va fi ca şi inexistentă şi, poate, va obţine şi un al doilea mandat, în 2019. Dar, ne îndoim serios că, alături de succesul personal al Iohannis, vom trăi şi o poveste de succes a României.

Ne îndoim serios că vom trăi şi o poveste de succes a României..http://www.art-emis.ro/…/4230-breaking-news-cu-ceausescu-si…