pagini de istorie : Isverna, Mehedinți
In partea de apus a podişului mehedinţean, la numai
câţiva kilometri de Ponoare, apare Izverna, aşezare puţin mai
adunată — pomenită într-un hrisov din secolul al XVI-lea şi într-un
act de vânzare din 29.11.1620 al unui oarecare Rustea pentru
,,partea sa de moşie din Izverna” — dar având şi ea multe cătune,
uneori formând doar un grup de câteva sate ale câte unui
,,neam”.
Izverna mergea pe patru moşii : Izvercenii, Surzii de
pe Surduleasa, Gârmencii şi Moşnenii. La început ,,moşii” erau
mari, laţi de câte l 000 de stânjeni, dar cu vremea s-au
,,miticulat” (micşorat), de s-a ajuns, să aibă câte unul, o curea
de doi stânjeni de lată, dar lungă tot de 4 000 de
stânjeni.
Istoria Izvernei este destul de frământată şi a fost
notată din amintirile bătrânilor, din documente, dar şi din cărţi
ca cele ce se cheamă „Sinodicul” (istoricul vechimii satului şi
bisericii), alcătuit de preotul Victor Doman de loc din Nadanova.
Intr-un document aflat în posesia satului şi prezentat la expoziţia
din 1906, cu care prilej a fost pierdut, se menţionează că în faţa
domnitorului Ţării Româneşti, Alexandru al 111-lea, s-au înfrăţit
Nicula Moşneanu (din neamul Moşnenilor cum se cheamă şi azi o
curea) cu boierul Badea Urdăreanu, acesta dând lui Nicula toată
partea sa de moşie din Izverna în schimbul ,,unui cal vrednic de
călărie, a unei dulamale şi a unei perechi de cizme”, toate
preţuite în aspri. Legenda spune că acel Nicula ar fi venit din
Domaşnea, din Banat.
S-ar putea, însă, ca Urdăreanu, de baştină din Urdari
(Gorj), răsplătit de domnie pentru faptele sale vitejeşti, ca tot
neamul său de boieri vechi, să fi căzut la învoială cu moşnenii să
le dea înapoi pământul strămoşesc, toată povestea nefiind decât un
episod al înverşunatei lupte duse secole de-a rândul între cetele
moşneneşti, libere şi independente, şi boierii care căutau să-i
aservească, înainte de 1761 izvercenii terminaseră şi cu averea
boierilor urdăreni şi cu averea Tismanei, reuşind să-şi elibereze
moşia.
Astfel, din averea urdărenilor în moşia Izvernei, a
luat un sfert Lupu Surdu Ceauşu, uşier la divanul domnesc, iar
restul a luat Nicolae Moşneanu cu Giurgi Gârmencea şi cu Lepădat
Izverceanu ; averea Tismanei au luat-o Tuicanii şi Rohanii, intraţi
în moşia Izvercenilor. Iată, cum cele patru neamuri de baştină ai
Izvernei sunt Moşnenii, Gârmencenii, Izvercenii (Tuicanii şi
Rohanii) şi Surzii, noi observând, însă, că este totuşi un fenomen
petrecut destul de tardiv (mijlocul sec. al XVIII-lea), fiind
posibil ca aceste patru neamuri să se constituie în ,,moşi” după
modelul altor sate moşneneşti mai vechi. Alte neamuri au venit din
Banat: Fărăştii, din Topleţ, Croncănii, din Bogâltin, Tălpeşeştii
din Cornereva, aflându-ne, deci, în faţa unui fenomen interesant,
cel al emigraţiei din Banat. Tot spre sfârşitul secolului al
XVIII-lea vin Stoicanii, Dunceştii, Dumitreştii şi Pârvăneştii, în
Prejna, Vuseştii — în Bâlvăneşti, iar Enăşeştii — lanoş, Ion şi
Patru — izgoniţi de la Cuptoare, Drăganii şi Basarabii, de la Valea
Bolvaşniţei, au venit la Gornoviţa.
Au existat, însă, şi plecări din vechile aşezări, o
parte din locuitorii primei aşezări de la Gogoeva s-au tras ,,în
jos”, întemeind satele Gornoviţa şi Costeşti, iar alţii s-au
stabilit la Malarişca. Venirile şi plecările au generat şi lungi
certuri pentru moşie. Astfel, în 1930 aflăm de un proces între
Prejna şi Costeşti, care era pe rol de 56 de ani. Nu-i mai puţin
adevărat că la această situaţie încâlcită a contribuit şi marea
vechime a întâmplărilor, cu motivaţii nu prea limpezi pentru
urmaşi. De multe ori, aceste certuri aveau loc şi cu locuitorii de
dincolo de Munţii Mehedinţi. Astfel, în anul 1859, moşnenii din
plaiul Cloşani — satele Vârciorova, Iloviţa, Bahna, Cireşu Negruşa,
Gornenţi, Gornoviţa, Prejna, Izverna, Obârşia Cloşani, Mărăşeşti,
Brebena, Orzeşti — se plâng prefectului Ion Aureliu de încălcările
ce se fac de către grănicerii bănăţeni pe moşiile lor, iar
prefectura judeţului Mehedinţi, constatând la faţa locului aceste
încălcări, informează ministerul că ,,… austriecii în acelu pămîntu
neutru adesea-i tragu şi-i globescu pentru vitele
loru”.
http://www.dtstv.ro/mehedinti/localitati/489-isverna
Tatăl meu s-a născut și-a crescut pe plaiuri
mehedințene : Seliștea de Isverna, Mehedinți.
