Urmează să aflați cum m-am uitat eu la desene animate cu
fiică-mea (că fiu-meu a vrut să facă gălăgie și pe urmă baie). Dar
nu voi vorbivorbi doar despre asta.
Cum am scris în articolul anterior, am aflat că a apărut și în
română serialul Mickey and the Roadster Racers (Mickey și piloții
de curse). Premiera a fost weekendul trecut. În caz că l-ați ratat
și vă întreabă copiii cu ce era primul episod, vă povestesc eu mai
jos.
Fiecare episod vine în două părți: una cu piloții de curse
(nouă ne-a plăcut cum mașinuțele lor obișnuite s-au schimbat în
bolizi de curse înt-o fracțiune de secundă) și una cu Minnie și
Minnie - Ajutoarele abile. (în engleză parcă sună mai simpatic -
Happy helpers).
În prima parte Mickey și compania primesc vizita unui pilot de curse veteran - Jiminy, căruia vor să-i facă cadou un caciuc de la prima lui mașină de curse, păstrat la loc de cinste în atelier. Aici intervine Pete - care rămâne personajul malițios pe care-l știam din Clubul lui Mickey Mouse. Pete le fură cauciucul fiindcă are impresia că va fi apreciat de Jiminy dacă i-l face el cadou, în ciuda faptului că avea o replică a mașinii de curse făcută chiar de el.
Partea asta este interesantă și are un substrat educativ. Pentru copii a fost evident că Pete nu avusese încredere în el. Un gest aparent urât - a furat roata - a venit din lipsa de încredere în sine a personajului, care își dorea să fie remarcat și apreciat. Pete copiază comportamentul multor copii în colectivitate și la joacă, prin urmare poate avea rol terapeutic. Am mai remarcat situații asemănătoare și în alte episoade Disney. Cu unele am rezonat, cu altele nu, dar overall îmi place intenția și măiestria lor de a cuprinde asemenea dimensiuni în niște desene nevinovate.
Ca o paranteză, e unul din motivele pentru care nu mă
deranjează că piticii mei se uită la desene animate.
Revenind, gașca trece prin mai multe faze amuzante și potrivri
de evenimnte și până la urmă lucrurile se termină cu bine: Pete
este împins în față de Mickey iar Jiminy îi apreciază munca. Toți
ajung la ceremonia primarului, iar Donald sfârșește udat pe cap și
coafat :)
Ajutoarele abile au alergat după o mâță buclucașă, pe care au
crezut c-au pierdut-o într-o mașină de spălat, timp în care au fost
învârtite, pictate și au căutat butoane imense pe care nu le vedeau
din cauză că... se stresau (sună cunoscut, nu?). Asta în condițiile
în care fuseseră angajate de o doamnă hipopotam mov să aibă grijă
de un cîine alb și somnoros, care la sfârșitul episodului a întors
casa cu fundul în sus alergând după pisică, pe care o ura din tot
sufletul.
Ilustrațiile de mai jos nu sunt musai din episoadele astea, dar vă vor ajuta să vă faceți o idee despre ce urmează. Cică în episoadele următoare vor vizita diverse părți ale lumii.
PS: noi n-avem televizor :)))) A trebuit să instalez niște
pluginuri și să "prindem" tv online.
Aşa. Iar acum o să trec la partea dureroasă. Ah, acest demon
care este tehnologia. Ecranele plate ne omoară copiii cu zile.
Radiații electromagnetice, the horror
Lumina albastră. Dumnezeule, vom fi o nație purtătoare de
ochelari de la atâta televizorul de calculatorit! Se autizează
copiii sau, mai rău, sunt îndemnați la distrugeri fiindcă fac ăia
haos în parc şi o atârnă penuna d efrânghia de rufe. Asta cu
îndemnul la violență mi se pare vecină cu spaima aia că învață
copilul practici sexuale rafinate, de car en-a auzit bunica, doar
fiindcă i se face educație sexuală.
Ca o paranteză, că tot ajunsei aici: fiică-mea plângea zilele
trecute că ea nu vrea să îşi bage ceva în zonele intime când se
face mare.
- De unde ştii tu de asta? întreb.
- Tu mi-ai spus! Se rasteşte ea nedumerită
A, da. I-am zis în treacăt şi uite că n-are vise erotice la 8
ani. Cu, ca orice copil.normal, găseşte sexul dezgustător. (mai
puțin autoexplorarea care nu are dimensiuni sexuale în mintea lor).
Semnal de alarmă: dacă aveți în anturaj un copil care găseste
incitante anumite mângâieri sau sărută lasciv să ştiți că a fost
antrenat în practici cu tentă sexuală de un adult sau adolescent.
Dig in şi fuga la psiholog. Gata paranteza.
Eu nu cred că desenele animate încurajează distrugerea cum
nici capra cu trei iezi nu o face, cel mult sublimează violența sau
diverse gânduri negative sau frici. Nu încurajează distrugerea. Vă
contur să spuneți câtă vesele ați spart după ce văzut tin si jerry
când erați mici.
Uite un exemplu paralel: cand apare un frate nou in familie,
cel mare zice că vrea sa-l omoare sau să-l arunce la gunoi. Tu ca
părinte perfect ai doua optiuni: fie faci pe maica tereza a eticii
si ii explici unui copil.de 2-3 ani ce răăăăuuuu e să gândească aşa
(bonus il mai faci să se simtă şi vinovat şi o să te miri de ce
urmă zilele următoare din orice), fie verbalizezi frustrarea si il
întrebi cum ar vrea sa fie aruncat bebeluşul la gunoi, de bratlțe
sau de picoare. Şi el zice de picioare. Apoi ce se întâmplă, il
întrebi. Cade in gunoi urât mirositor si in caca? (musua caca şi
cât nmai scârbis accesorizat). Daaaaaa, zice copilul. Îl aruncăm
acum şi va sta singur acolo fără tine şi fără mami? (abandonul
e.pedeapsa supremă pentru un copil mic).
- Nuuuuu, zice copilul, eventual trage o tură de plâns la tine
în brațe. Şi îl mângâie. Mission accomplished.
Fiindcă copilul nu vrea sa faca rău, vrea doar să înțeleagă ce
simte şi să simtă ca e iubit chiar şi când nu simte ce "trebuie"
(mama lui de trebuie).
Mizeria asta în desene e amuzantă. E lucrul ăla pe care nu îl
facem în viața reală. Dar, o dată şi doar în joacă e permis. Le dă
putere. Scoate negativul la suprafață şi îi permite să fie văzut la
lumina zilei. Şi nu mai e nici interesant nici aşa negativ.
Copilul nu face ce vede in desene ci ce te vede pe tine
făcând. Ai mei baga mâinile in gunoiul de lângă coş ca să îl bage
înăuntru fiindcă eu am mai aruncat gunoi care nu era al meu.
Copiii înțeleg diferenta idntre poveste, gluma si realitate si
sunt studii care arată că la UN AN discern binele de rău. Asta în
ciuda prezentului magic în care trăiesc până la 6-8 ani.
Dacă vă vedeți copilul reacționând distorsionat uitați-vă
puțin la comportamentul adulților din jurul lor, nu mai dați vina
pe tehnologie, că tehnologia nu e brainwashing pentru un om.întreg
la minte.
