Milano si-a deschis portile pentru mine intr-o zi de luni.     Am ajuns devreme la Bergamo, la cateva zeci de kilometrii de Milano. Vremea era perfecta pentru plimbare, pentru a nu simti frigul fiind de ajuns doar sa tii mainile putin mai aproape de corp.     Luam shuttle-ul pana in oras. Pe drum priveam cu multa mirare la ce vedeam in jur. E ca la noi. Exact ca la noi. Poate ca datorita climei asemanatoare. Diferenta insa o face ordinea. La ei e totul ordonat, nu e mizerie, nu vezi nicaieri pe marginea drumului case gata sa cada, cladiri de 10 etaje in cartiere de case sau alte aberatii urbanistico-arhitecturale.     Lumea vorbeste italiana. Eu credeam ca inteleg bine aceasta limba dar realizez subit ca ceea ce stiam eu trebuie sa fie o forma literara probabil, altfel nu-mi explic de ce nu prind nimic. Acesta o fi dialectul lor. Auzisem eu ceva cum ca italienii au, ca toti oamenii dealtfel, particularitati ale limbii vorbite in functie de zona. Nu ma stresez prea mult. Vor...