Flori de măceșe, miros de ploaie târzie

Sufletul meu – descris tot intr-o poezie

Râsete de aprilie, înghețate prea timpuriu

Tu, mereu târziu, mă aștepți sa îți scriu.

Mă scufund in iluzii, tu te îndepărtezi

Nu mai știu cine sunt, tu nu mă mai vezi

Am uitat de unde am pornit

Si unde am de gând să ajung

E pustiu, eu sunt pe nicăieri

Si drumul e tot mai lung.

Mă uit pe mine în oglindă

30 de ani mai târziu

Nu mai știu de ce m-a născut mama

Şi cine ar trebui să fiu

De ce mă întreb atâtea

Şi oare ce rost are…

Cine suntem noi,

Cine vrem să fim oare?