Florin Barbu, ministrul Agriculturii, a confirmat recent că este de acord cu o strategie de neintervenție în piață, având în vedere că intervențiile din trecut au fost motivate de o inflație ce a atins aproape 13% la sfârșitul anului 2022. În acest context, Barbu a propus un nou mecanism legislativ care să reglementeze intervențiile statului, sugerând că acestea ar trebui să fie permise doar atunci când inflația depășește nivelul de 5%. Această abordare ar urma modelul adoptat de Banca Națională a României (BNR) în ceea ce privește intervențiile pe piața valutară.
Ministrul a evaluat efectele anteriori ai măsurilor de plafonare a adaosului comercial, subliniind că acestea au contribuit la o reducere semnificativă a inflației, care a scăzut la 5,5%. Barbu a exprimat dorința ca această măsură să fie transformată în lege, printr-un proces legislativ în Parlament, în loc de a fi adoptată prin decizie guvernamentală. În plus, el a solicitat Consiliului Concurenței să efectueze o monitorizare atentă a speculațiilor din piață, în special în perioadele critice precum sărbătorile, solicitând verificarea posibilelor practici comerciale neloiale.
Măsura de plafonare a adaosului comercial a fost instituită în luna iulie a anului 2023, având ca scop protejarea consumatorilor vulnerabili, și a fost extinsă până la data de 31 martie 2026. Aceasta vizează menținerea unei stabilități pe piață și sprijinirea categoriilor sociale cele mai afectate de creșterea prețurilor. Totuși, președintele Consiliului Concurenței a tras un semnal de alarmă, afirmând că eficiența acestei măsuri a fost afectată, iar adaptabilitatea pieței a condus la o sporire a prețurilor în alte sectoare. Această dinamică ar putea evidenția necesitatea unei evaluări continue a impactului măsurilor existente și a eventualelor ajustări care ar putea fi necesare pentru a asigura protecția consumatorilor pe termen lung.
Cadrul propus de Barbu ar putea genera discuții ample în rândul decidenților politici și al experților din domeniul economic, având în vedere consecințele posibile ale acestuia asupra puterii de cumpărare a cetățenilor și asupra stabilității economice. Propunerea de a limita intervențiile statului în piață aduce, de asemenea, în discuție argumentele pro și contra reglementării prețurilor, un subiect deja intens dezbătut în contextul global actual.
Pe scurt, Florin Barbu se află în mijlocul unei strategii bine definite care, deși vizează stabilizarea pieței și protejarea consumatorilor, deschide uși către întrebări dificile despre echilibrul între intervenția statului și libera piață. Această dezbatere va continua să se intensifice în perioada următoare, pe măsură ce autoritățile caută soluții care să răspundă atât nevoilor consumatorilor, cât și presiunilor economice globale.