Societatea românească a secolului al XX-lea a trăit clipe de primitivism, de o brutalitate colosală. În aceste condiții, după noi eșecuri politice și după ștergerea oricărei urme de democrație, în 3 septembrie 1940, a început la București revoluția legionară împotriva regimului regal al lui Carol al II-lea. Populația orașului s-a solidarizat cu legionarii într-un număr zdrobitor. Populația capitalei a înconjurat Palatul Regal și l-a cerut pe rege. Comandantul Regimentului de Gardă și al Garnizoanei București, generalul Dumitru Coroamă, a refuzat să reprime manifestația. Nu avea loc nici un fel de intervenție străină, nimeni nu dădea nici o lovitură de stat, manifestanții erau disciplinați și nu foloseau violența, doar că regimul politic regal nu mai era acceptabil. Ordinul de foc dat de rege nu se justifica legal. Situația nu este comparabilă cu decembrie 1989, când România a fost agresată de o întreagă armată acoperită străină și de serviciile speciale ale mai…