O mână-a dimineții îmi zgârie-n
ferestră
și clipele se cern prin sticla
murdară,
un soare plânge jos, în camera
noastră
prin ochii unei zile de vară.
Sub zări se stinge noaptea abătută,
cu stele ofilite parcă prea devreme
și raze dintr-o lună mohorâtă
se frâng pe crengile grele de vreme.
Din pătura de iarbă și de humă
miroase-a verde crud și a senin...
se zbate aritmic cu aripe de spumă
în alb si negru un fluture blajin.
E-un soare nou cu ochi fierbinți de
vară,
pe cer e scris cu stele și cu flori,
dantele de lumină se-ncolăcesc
pe-afară
vitralii de culoare se-adună sus, sub
nori.
