O mână-a dimineții îmi zgârie-n ferestră
și clipele se cern prin sticla murdară,
un soare plânge jos, în camera noastră
prin ochii unei zile de vară.
Sub zări se stinge noaptea abătută,
cu stele ofilite parcă prea devreme
și raze dintr-o lună mohorâtă
se frâng pe crengile grele de vreme.
Din pătura de iarbă și de humă
miroase-a verde crud și a senin...