despre o broască țestoasă elefantină, fundații fondatoare și pereți de glod

Desigur, nimic nou sub soare : e ziua mega-parastasului liturghistic de mahala mentală, plantriotică și culturaloidă, cu colaci verbali dați de pomana lu’ luceafăru’ nostru național, alunecînd pe-o brazdă. Într-o parte, cucernicul circ popolar – ochi daţi peste cap, bolboroseli ca la şamaneria comunală, căldări burtoase de sirop cleios, ornate cu heruvimi bleu şi panglici troacoloare. Peste drum – pioase cotrobăieli în izmenele statuii : ediţia Academiei, cu flatulaţiile corosive înrămate ştiinţific, ca să aivă viitorimea monocelulară ce pune pe păreţii tualetii ; ediţiunea teribelă, explosivă şi mănoasă a Poliromului, vînzînd frizerilor mandolinişti cu lavalieră leterară vorbele scrise dintre un Mişu şi o Veronica, ca să vază dumnealor co...