E unul dintre acele momente de maxim delir combinat cu stare de amețeală și greață. Nervii mei sunt întinși până la maxim și lacrimile numai nu țâșnesc din ochi... Hainele îmi sunt îmbâcsite cu depresie și oricât le-aș spăla parcă au același miros sumbru.
Îmi vine să îmi rup cu dinții carnea de pe mâini, poate așa nu o să mă mai doară sufletul... Poate așa te înduri de mine și îmi oferi o îmbrățișare sinceră, fără gânduri de a obține ceva carnal, fără jocuri erotice în minte... e tot ce mai pot să îți cer: să mă iubești sincer măcar pentru un singur minut. Dar știu că nu o vei face; îți e prea teamă că o să îți placă și atunci vei devi dependent de mine. Ești conștient că niciun tratament și niciun medic nu o sa te poată scăpa; pe mine nu poți să mă înlocuiești cu bomboane de mentă, cum faci cu tutnul. Ești conștient că daca mă vei iubi. vei muri după prima oră în care sunt departe, la fel cum ...