Atâtea oportunități pe care le-am avut de a ne arăta afecțiunea față de o persoană, iar noi am ratat-o. Din lipsă de timp poate sau din lipsă de chef. Am trecut nepăsători, privind numai în față, și am uitat să ne mai uităm în stânga sau în dreapta. Știi, poate într-un colț se ascundea o bătrânică sărăcăcios îmbrăcată cu un coș plin de flori pe care le vindea pentru un ban în plus, sau un copil flămând și zgbribulit așezat pe jos cu o privire pierdută și huiduit de către unii care-i reproșau pentru ce se născuse pe acest pământ. Sau familia noastră... oh, câte momente au trecut în care nu ne-am arătat afecțiunea față de cei pe care îi iubim? De câte ori am omis oare să dăm un telefon bunicilor, fiindcă nu aveam ”dispoziția” necesară pentru a-i auzi? Sau nu i-am luat mamei un buchet de flori de ziua ei, că nah, nu prea am avut bani și am zis că mai bine să mergem la film de banii ăia. Florile mai așteaptă ele un an....