Nu prea scriu despre politica locală. Mi se pare
anostă şi medievală, uneori cu reminiscenţe tribale sau
întovărăşiri de vînătoare, populată de oportunişti, ipocriţi,
profitori, slugi şi foarte puţini, extrem de puţini LIDERI! La fel
cu cele mai multe dintre instituţiile statului, acolo unde
competenţa profesională este un handicap! Sigur, mulţi dintre cei
care citesc acest text, nu au mai văzut LIDERI de vreo 30 de ani!
Alţii, niciodată! Cum arată un LIDER? Priviţi în ochi statuile
răspîndite în oraşele europene. Sau, priviţi imaginile de la
înmormîntarea primarului din Gdansk, ucis de un puşcăriaş: zeci de
mii de persoane l-au condus pe ultimul drum pe Pawel Adamowicz, cel
care a condus în ultimii 20 de ani, oraşul
Gdansk.
Liderul este acel om care însuflețește o echipă.
Este omul care știe să unească oamenii într-un demers comun, fără
să se impună şi fără să amenințe, pentru că un lider nu este
neapărat șeful. Îşi asumă responsabilitatea şi îşi apără oamenii,
înfruntînd chiar superiorii în acest demers. Sau, cum se spunea în
vechime, “are coaie”! Cercetătorii moderni în inginerie socială
definesc liderul în funcţie de anumite “date tehnice” pe care le
întruneşte. Între acestea, aş remarca doar sprijinirea
celorlalți în a performa la maximumul potențialului lor,
asumarea responsabilității, rezolvarea problemelor, acceptarea și
aprecierea perspectivelor și opiniilor diferite, curajul și
disponibilitatea de a milita pentru lucrurile în care
crede!
În cuvinte simple, liderul este colegul tău. Nu
șeful, nu superiorul, nu cel care te plătește ca să faci doar ceea
ce vrea el, precum într-o instituţie publică de media, condusă ca
pe propria pescărie, brutărie sau firmă de pompe funebre, ce vreţi
dumneavoastră... Un alt aspect caracteristic unui lider este modul
în care ajunge să își cîștige respectul. Acest tip de conducător nu
ridică tonul, nu se impune prin frică, nu amenință și nu
sancționează decît după ce este convins că a făcut tot posibilul să
înțeleagă raționamentul pentru care unul sau mai mulți colegi (de
partid, în cazul nostru!) nu ajung să facă
performanță.
Puteţi încadra în acest tipar vreun politician
local? Eu nu, poate cu o foarte mică excepţie (sigur, optimiştii
vor spune că e floarea care vesteşte primăvara politică…, aşa am
crezut şi eu, dar…) toţi sînt campionii scuzelor. Nici eu, şi nici
dumneavoastră nu ne învîrtim în carcul acestora, nu stăm “buză în
buză” cu ei, aşa că le analizăm “vitejia” prin prisma propriilor
declaraţii sau a imaginii din media: la unul s-a topit asfaltul
turnat cu vreo trei an în urmă de alţii, altul dă vina şi astăzi pe
predecesorul său schimbat din funcţie de vreo trei anişori, altul e
curvar, altul, avar şi oportunist dar lider despotic de partid. Mai
e o deputată de prin Valea Bistrei…, dacă vă amintiţi cum o cheamă
să-mi spuneţi!, care doar trece prin zonă din patru în patru ani,
ca să voteze prostimea!, sau un altul, pentru care singurele lupte
purtate în acest areal au fost în vederea propăşirii şi bunăstării
şi rezolvării problemelor neamului. Său!
Un singur politician pare că răzbeşte, însă, din
acest peisaj. Şi e purtător de fustă! În rest, se remarcă tot felul
de plîngăcioşi, scuzăcioşi sau, pur şi simplu, slugi crude şi
nemiloase, pripăşite în fruntea obştii. Majoritatea e purtătoare de
pantaloni, elementul de identificare istoric pentru Lider. Din
păcate, mulţi nădragi, puţine coaie! Şi, toate par că sînt ale
Luminiţei Jivan!
