Democraţia se află pe ultima sută de metri, oameni buni, şi tot pe acolo se află şi ultima noastră fărâmă de libertate şi demnitate.

Am sentimentul în fiecare zi că trăiesc în mijlocul unui popor bătrân şi neputincios, resemnat şi derutat, care aproape nici nu mai ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, când i s-a frânt ultima oară sufletul ascultând o doină şi nici nu îşi mai aminteşte prea bine când a citit ultima oară versurile acelea ale lui George Coşbuc care îi dădeau puterea să mute munţii din loc: „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ”.

Nu mai găsim puterea să mai luptăm aproape pentru nimic şi pentru ce ar mai trebui să luptăm când libertatea este o utopie, demnitatea un moft, iubirea de neam şi ţară este naţionalism extremist.

Oamenii nu îşi mai urmăresc visurile nu pentru că au îmbătrânit, ci au...