Nu astepta un telefon
Caci nu o sa mai vina
Si sterge lacrimilea alea
Ce-ti uda pielea fina
Si pune-ti zambetul de dama
Ce-ti domina gandirea
Imbraca-te precum o curva
Caci asta ti-e menirea
Si-ti urca dresurile fine
In scaunul de la masina
Condusa inspre agonie
De cel ce-mi calca doar pe urma
Si pune-ti rochia cea neagra
Si sutienul cu dantele
Ce tine strans in ate reci
Doi sani ce vor a geme
Si da-ti cu rujul care-ti place
Si uita-te la ceasul scump
Ce-ti strange mana aia fina
Precum un fier incins in pumn
Si spune-i ca-l doresti si-l vrei
Mintindu-l ca esti fistichie
Lasandu-ti goliciunea ta
Sa il arunce-n vrie
Continuarea pe demonica-poesia.blogspot.ro
