Este bine știut că autoritățile române, precum și majoritatea românilor au condamnat ferm nejustificata și sângeroasa invazie rusească în Ucraina și au acordat un sprijin substanțial guvernului și poporului ucrainean. Au fost primiți și tratați cu ospitalitate și cu generozitate în jur de 3,5 milioane de refugiați ucraineni, din care circa 150.000 au rămas în țara noastră, au fost alocate ajutoare umanitare semnificative, s-a permis tranzitul unor ajutoare militare acordate de state aliate din NATO, a fost facilitat exportul cerealelor din țara vecină prin porturi, pe șosele și pe căi ferate din România, ș.a. Țara noastră si-a periclitat astfel propria securitate națională și integritate teritorială, precum și siguranța populației sale.

Zelenski și verzii săi elimină limba română din școli

România nu a încercat să înjunghie Ucraina pe la spate, cum a făcut Ungaria, care, în momentele critice din 2014 și din 2022, a revendicat ferm, de la cel mai înalt nivel politic, autonomia teritorială pentru minoritatea maghiară din Transcarpatia, a vociferat, s-a opus și nu a aplicat sanctiunile economice impuse de Uniunea Europeană, nu a permis tranzitarea teritoriului ungar cu materiale militare livrate state din NATO pentru Ucraina, invocând tot timpul că ,,nu este războiul nostru”. Iar românii din Ucraina au dovedit loialitate deplină statului ai cărui cetățeni sunt, neavând accese iredentiste precum numeroși reprezentanți ai minorității maghiare din țara vecină. În 2014, în cursul primului război din Donbass, numeroși minoritari români au luptat pentru Ucraina în prima linie, fiind folosiți de multe ori drept carne de tun. Mulți români luptă pentru țara lor adoptivă și în actualul război din Ucraina, unii dintre ei fiind luați, pur și simplu, cu arcanul din mijlocul familiei, din biserici în timpul slujbelor religioase, din restaurante în cursul sărbătoririi unor evenimente sau din alte locuri publice.

Cu toate aceste dovezi de solidaritate respectiv de loialitate, România a primit cel puțin patru palme zdravene de la Ucraina în ultimele trei luni. De Anul Nou, respectiv în 30 decembrie 2022, în plin război, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a promulgat controversata și contestata lege privind minoritățile naționale din Ucraina, care este cea mai restrictivă lege din istoria acestei țări, precum și din Europa contemporană, în ce privește utilizarea limbii materne de către minoritățile naționale. Legea a fost adoptată de Parlamentul de la Kiev în 2021, după câștigarea, cu doi ani înainte, a alegerilor prezidențiale de către Volodimir Zelenski și a alegerilor parlamentare de către partidul său Slujitorul Poporului. Conform acestei legi, începând din septembrie 2023 toate școlile cu predare în limba română vor fi obligate să predea toate disciplinele în limba ucraineană, exceptând limba și literatura română. Solicitându-i-se să remedieze această situație de către autoritățile de la București, președintele Zelenski a răspuns că Ucraina este în război și are alte priorități.

Se cuvine reamintit că după revoluţia portocalie din 2004, care a adus la putere primul președinte și primele partide de dreapta din Ucraina, declarativ pro-europene, dar faptic naționaliste și chiar ultranaționaliste, la Kiev s-a manifestat o tendinţă de ucrainizare a şcolilor româneşti, în anul 2009 dispunându-se printr-un ordin al ministrului Învăţământului din guvernul condus de primul-ministru Iulia Timoşenko ca materiile de bază să fie studiate în limba ucraineană, fapt care nu a fost impus nici în perioada răposatei URSS. Situaţia a fost remediată prin legea minorităţilor naţionale adoptată după câştigarea, în 2010, a alegerilor parlamentare de către Partidul Regiunilor (partid de centru-stânga) şi a alegerilor prezidenţiale de către candidatul susținut de acest partid, Victor Ianukovici, cunoscut ca având o orientare prorusă. A urmat Euro-Maidanul, alungarea si fuga lui Ianukovici în Rusia, la începutul anului 2014, și revenirea la putere a partidelor de dreapta. Una dintre primele măsuri adoptate imediat de noua guvernare, tot declarativ pro-europeană, a fost abrogarea legii minorităților naționale, fapt ce a atras proteste din partea minorităților mai semnificative (rusă, maghiară, română). După câteva luni, această măsură a fost una din cauzele sau pretextele declanșării conflictului secesionist din Donbass și al ocupării peninsulei Crimeea de către Rusia.

Falimentarea agricultorilor din România și prigonirea preoților români din Ucraina

În a doua parte a anului trecut, în urma blocării de către Rusia a porturilor ucrainene la Marea Neagră, România a facilitat exportul cerealelor din țara vecină prin porturile noastre de la Dunăre și de la Marea Neagră, pe șoselele și pe căile ferate din țara noastră. Astfel că facilitățile portului Constanța au fost folosite în principal pentru exportarea cerealelor din Ucraina, blocându-se accesul multor exportatori români de cereale. Pe de altă parte, exportarea masivă a cerealelor ucrainene, care sunt mult mai ieftine pe piețele externe, fiind modificate genetic și scutite de taxe vamale de către Uniunea Europeană, a adus în impas numeroși producători români de cereale. Unii dintre aceștia sunt pe cale să ajungă în faliment, dacă nu vor fi sprijiniți urgent și substanțial de guvernul României și de Comisia Europeană.

În ianuarie 2023, a izbucnit un scandal uriaș privind bisericile ortodoxe românești din Bucovina de Nord, care țin de Biserica Ortodoxă Ucraineană din cadrul Patriarhiei Ruse, singura care a permis slujbele în biserici și în limba română. Preoți și călugări români din țara vecină au acuzat oficiali ai regimului de la Kiev de abuzuri, violențe și amenințări cu moartea. Iar serviciile secrete ucrainene au susținut că ar exista mai mulți clerici români care ar avea legături cu Rusia și fac propagandă pro-Putin. Mai multe percheziții au avut loc în biserici, mănăstiri, la casele slujitorilor Domnului și chiar la Mitropolia din Cernăuți, în încercarea de a se găsi documente care să demonstreze legăturile cu Moscova. Zeci de preoți acuzați că ar face propagandă pentru ruși au fost amenințați cu expulzarea, iar peste 100 de lăcașuri de cult riscă să fie închise. O biserică românească a fost incendiată și nu a fost efectuată nicio anchetă, iar parohului acesteia i-a fost retrasă cetățenia ucraineană, spunându-i-se că este trădător de țară. Intelectuali de marcă din țara noastră și înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române au atras atenția că nu putem accepta o astfel de agresiune nefirească împotriva Bisericii, împotriva credinței, împotriva românismului.

Ultima palmă ucraineană: periclitarea Deltei Dunării

Zilele trecute, România a primit a patra palmă din partea Ucrainei, aflând, cu o întârziere inadmisibilă din partea instituțiilor abilitate, că la Canalul Bâstroe (care leagă Brațul Chilia al Dunării de Marea Neagră pe teritoriul statului vecin) se efectuează lucrări de dragare și că a fost depășită adâncimea permisă de acordurile bilaterale și de convențiile internaționale (3,5 m). Solicitându-i-se explicații, partea ucraineană a informat, inclusiv prin ambasada de la București, că au fost efectuate lucrări de dragare până la o adâncime de 6,5 m (aproape dublu față de adâncimea permisă). Însă, conform altor surse, canalul Bâstroe a fost dragat în realitate până la adâncimi cuprinse între 7-10 m (triplu față decât era permis), iar această operațiune a fost demarată de vreo 30 de ani, sub ochii nepăsători ai autorităților române. Dragarea sau, mai bine zis, adâncirea Canalului Bâstroe reprezintă, potrivit unor specialiști în domeniu, un pericol real și grav pentru ecosistemul Deltei Dunării, un ecosistem unic și inestimabil pentru România, care este inclus în patrimoniul UNESCO, putând genera distrugerea unor canale, lacuri, păduri și specii. Un general român experimentat, titrat și patriot, Eugen Bădălan, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, a calificat acest gest al Ucrainei drept o agresiune. Solicitându-i-se recent poziția cu privire la această problemă stringentă, principalul colaborator al președintelui Ucrainei, consilierul pe probleme de securitate națională, Mihailo Podolyak, a răspuns surâzând că prioritățile țării sale sunt acum războiul și armamentul, nu ecologia Dunării.

Având în vedere acest comportament inamical, nerecunoscător, nesincer și chiar impertinent al autorităților ucrainene, Parlamentul și Guvernul României trebuie să adopte o poziție fermă și să solicite Ucrainei sistarea urgentă și definitivă a dragării pe Canalul Bâstroe, împreună cu scuzele de rigoare și daunele compensatorii cuvenite. Trebuie să le spunem clar acelor lideri de la Kiev care-l au pe Stepan Bandera (lider ultranaționalist, cunoscut ca și colaborator al Germaniei naziste în perioada 1939-1941 și ca inițiator al proclamării statului ucrainean independent la Lvov, în 30 iunie 1941, după invadarea URSS ) în suflet sau familia Rotschild (care, potrivit unor surse poloneze, ar fi achiziționat mai multe milioane de teren arabil în Ucraina) în spate că nu permitem astfel de impertinențe și că, dacă nu se conformează, putem reduce sau chiar sista ajutorul pentru Ucraina. Să nu uităm că unii dintre acești băieți și-au permis să fie impertinenți inclusiv cu liderii celor două mari puteri europene, Germania și Franța.

Trebuie să ne fie clar că, în cazul în care Ucraina va câștiga războiul, va fi și mai complicat să discutăm cu guvernanții de la Kiev. Din păcate, constatăm că Bruxeless-ul nu se grăbește să răspundă după ce România a sesizat Comisia Europeană în cazul Bâstroe. Iar licuriciul cel mare, care a efectuat recent al doilea zbor prin Europa după declanșarea războiului ruso-ucrainean, n-a catadicsit să treacă pe la București nici de această dată, deși suntem statul NATO cu cea mai lungă frontieră cu Ucraina și cel mai apropiat de teatrul de război din țara vecină.

VALER MARIAN /http://cotidianul.ro/