O minte cu adevărat echilibrată are a respinge și ispita ideologică a comunismului, și ispita pragmatică a capitalismului. Este extrem de greu de suportat acest nici-nici, dar fără el nu vom afla nici ce are bun comunismul, nici ce are rău capitalismul (și viceversa, desigur). Mai ales nu vom afla fundamentele materialiste ale ambelor ispite, nu vom deschide mințile întru fundațiile spirituale ale vieții și nu vom înțelege că transformarea acestor fundații în ideologie este de ordinul unui păcat împotriva spiritului.

Redefinit ca ordine socială a proprietății private, capitalismul nu pierde tradițiile colonialiste ale formării marilor capitaluri, nici realitatea neocolonialismului actual, care este ordinea socială ...