Problema cerealelor provenite din Ucraina a renăscut întrebarea despre cum e mai bine: să ne apărăm nevoile și neamul încălcând niște reguli stabilite de birocrații de la Bruxelles sau, dimpotrivă, să nu ne pese de nemulțumirile fermierilor și să dăm prioritate ordinelor venite de la Bruxelles?

E vorba despre pâine și mămăligă, nu despre globalism și suveranism.

Câteva state au ales prima variantă și au decis în favoarea fermierilor lor. Polonia a stopat importurile de cereale, seminţe oleaginoase, produse lactate şi carne din Ucraina. Acceptă doar tranzitul acestor mărfuri sub sigiliu și control pe traseu.

Ungaria s-a alăturat imediat acestei decizii. Marțea trecută, Guvernul maghiar – și nu ministrul agriculturii – a emis un decret prin care, până la 30 iunie, sunt interzise importurile din Ucraina ale unor produse precum cereale, semințe de rapiță și floarea soarelui, făină, ulei de gătit, miere și anumite tipuri de carne. Ca și Polonia, Ungaria nu va interzice tranzitul acestor produse pe teritoriul său, dar transporturile vor fi sigilate la frontieră, monitorizate pe traseu prin patrule și mijloace electronice. Transportatorii care încalcă regulile pot fi pedepsiți, sancțiunea poate ajunge chiar la valoarea maximă a transportului.
Slovacia a interzis de vinerea cealaltă importul de grâu din Ucraina, iar înlunea care a urmat a extins interdicţia pentru toate cerealele şi o serie de alte produse alimentare ucrainene. Decizia a venit după ce la vamă a fost descoperit un transport de grâu ucrainean contaminat cu pesticide interzise în UE.
În sfârșit, guvernul bulgar a decis miercuri să restricţioneze temporar importurile mai multor produse din Ucraina, în special cereale, permițând doar tranzitul. Au fost invocate calitatea fitosanitară neconformă cu normele UE a unor produse ucrainene și faptul că piaţa internă este supraalimentată cu produse agricole, fiind dificilă gestionarea producției proprii. Un alt argument al vecinilor este că toate coridoarele deja blocate către o serie de alte ţări europene vor fi redirecţionate către România şi, prin urmare, vor trece oricum prin Bulgaria.

DE CE A FOST ÎNJURAT DAEA? D-AIA!

Sub presiunea exemplelor date de țările vecine și a firavelor proteste ale fermierilor noștri, în absența farului călăuzitor plecat în excursie peste mări și țări, guvernanții noștri au avut o poziție amețită. S-a aruncat cartoful fierbinte dintr-o parte în alta, de la un minister la altul. Ținta mișcătoare a fost zile în șir Petre Daea.
Ministrul Agriculturii n-are nicio putere de reglementare instituțională în această speță, nu poate „să vină cu soluții” nici de vămuire a cerealelor, nici de interzicere a importurilor, nici de altceva. În țările care au recurs la astfel de măsuri, deciziile au fost luate la nivelul guvernelor. În Polonia, cel care a făcut anunțul a fost preşedintele partidului de guvernământ şi totodată vicepremier, Jaroslaw Kaczyński. „Trebuie să corectăm greşeli”, a afirmat acesta, sâmbăta cealaltă. „Suntem şi rămânem prietenii şi aliaţii Ucrainei şi o vom sprijini. Dar este de datoria fiecărui stat, a fiecărei autorităţi, să protejeze interesele cetăţenilor săi”, consideră liderul partidului de guvernământ din Polonia.
A crede că Daea sau Cadariu sau oricare alt ministru, având în cârcă DNA, SRI și chiar pe însuși Iohannis – ca să nu mai vorbim de NATO, UE și toată propaganda asociată – pot lua de capul lor decizii despre importul cerealelor din Ucraina este o prostie. Numai gulgutierul itinerant prin lume Rareș Bogdan a putut crede că Daea putea să negocieze la Bruxelles bani mai mulți pentru despăgubirea fermierilor.
Bălăbușia din atitudinea guvernanților a durat până vineri și a avut două explicații. Pe de o parte, scrisoarea transmisă Ursulei von der Leyen în 31 martie de conducătorii celor 5 țări afectate – prim-miniștrii din Polonia, Ungaria, Slovacia, România și președintele Bulgariei. Toată lumea a mers pe burtă în așteptarea răspunsului la acea scrisoare. Între timp, trebuia găsit un acar Păun vinovat și pentru nemulțumirile fermierilor, și pentru nepăsarea Bruxelles-ului. Cel mai la îndemână a fost Petre Daea.
Pe de altă parte a fost directiva dată de Iohannis urbi et orbi, aceeași ca în cazul Bîstroe: „Stați liniștiți la locurile voastre!”. Toți ghioceii din politică au înțeles ce atitudine trebuia să ia: mucles! Calea, lumina și adevărul vin de la Bruxelles.
Lucru care s-a și întâmplat. Răspunsul președintei CE la scrisoarea celor 5 a sosit după Paști, abia în 18 aprilie. Toți au răsuflat ușurați. Ursula von der Leyen a dat coloniei direcția de urmat. Ea admite că există „consecințe nedorite specifice ale creșterii neașteptate a importurilor în țările dvs.”, dar, „având în vedere piața noastră unică și uniunea noastră vamală, este necesară o abordare europeană comună. Măsurile unilaterale pot ajuta adversarii Ucrainei și nu ar trebui să se erodeze sprijinul nostru neclintit pentru Ucraina”, a mai spus președinta CE.
După care Ursula von der Leyen anunță măsurile pe care aveau să le detalieze peste două zile subordonații săi Valdis Dombrovskis, vicepreședinte al CE și comisar european pentru politica comercială a UE şi Janusz Wojciechowski, comisar pe probleme de agricultura, în videoconferința de miercuri seara cu miniștrii agriculturii din cele 5 țări afectate.
Pentru că veni vorba mai sus, trebuie spus că „s-a rezolvat” și cazul Bâstroe. Ministrul ucrainean al infrastructurii, Oleksandr Kubrakov, a declarat vineri că „Danube Cluster” – Canalul Bâstroe, după operațiunea de adâncire la care a fost supus, a devenit „un element vital pentru securitatea alimentară mondială” (!).
Adâncirea Canalul Bâstroe permite Ucrainei să suplimenteze cu cca 500.000 de tone pe lună exporturile de produse alimentare prin porturile sale la Dunăre. Potrivit lui Kubrakov lucrările de dragare efectuate la Canalul Bâstroe permit ca acesta să fie „operaţional”, iar Ucraina „relansează canalul Bâstroe drept o posibilă rută alternativă pentru exporturile de produse agricole”.

O, PAȘĂ, CÂT DE DARNIC EȘTI

Cerealele ucrainiene destinate, chipurile, unor țări sărace din Africa s-au vărsat pe traseu în silozurile traderilor și samsarilor din țările vecine Ucrainei. Între acestea, România a fost pe primul loc. Începând cu iulie 2022, exporturile de cereale ale Ucrainei au totalizat 38,5 mil tone. Din acestea, cca 14 tone (40%) au intrat în România, țara noastră fiind principala destinație a acelor exporturi.
Ministrul adjunct al Agriculturii din Ucraina, Taras Vîsoţki, declara la începutul lunii aprilie că exporturile totale de cereale ale țării sale în sezonul 2022/23 vor atinge aproape 53 de milioane de tone, din care cca 15 mil. tone în trimestrul aprilie – iunie. Oficialii ucrainieni spun că parte din această cantitate a fost stocată din recolta din 2021, care a fost de 83 milioane tone.
O întrebare se pune, totuși: toate cele 53 mil. tone sunt produse în Ucraina sau o parte provine și din alte țări din zonă, inclusiv din Rusia? Nimeni nu știe. Negoțul cu cereale are căi nebănuite și banii n-au miros. Hîrtia suportă orice: important este unde figurează în acte sediul firmei care vinde, nu locul în care a crescut grâul.
Mult grâu ucrainian este preluat de firme cu sediul în R.Moldova întrucât din acestă țară trecerea graniței către România este mult mai facilă. Iar proprietarii acestor firme rămân adesea necunoscuți, putând fi la fel de bine ruși sau americani cu afaceri agricole în Ucraina.
România poate produce peste 30 de milioane de tone la toate culturile. Dacă se mai adaugă și reținerea a 40% din exporturile preconizate ale Ucrainei (cca 20 mil.tone), „logistica de depozitare va fi depășită, fermierii ucraineni o să scadă prețurile și mai mult, preţurile vor fi derizorii şi nici la producţii normale sau producţii mari fermierii români nu vor putea să îşi recupereze costurile”, consideră Dan Hurduc, un fermier din Vaslui care lucrează 2.200 hectare.
Situația creată de acest surplus s-a resimțit deja în buzunarele producătorilor români. Un tânăr fermier mi-a spus că, înaintea recoltei de grâu din 2022, când nu apăruseră concesiile la export făcute Ucrainei, a contractat cu un trader american din Argeș grâul de panificație cu 1570 lei/tonă și cu 1470 lei/tonă pe cel furajer. Ulterior, prețul celui pentru panificație a ajuns la 1050 lei/t, iar al celui furajer la 1000 lei/t. Scăderea cu aproape o treime a prețului este cvasigenerală, aceasta fiind cauza majoră a protestelor fermierilor din cele 4-5 țări.
Întrucât se cam îngroșase gluma cu aceste proteste și, mai ales, cu deciziile unilaterale adoptate de guvernele responsabile din Polonia, Ucraina, Slovacia și Bulgaria, Comisia Europeană a trebuit să iasă la interval. Purtătorii de cuvânt au fost dați la o parte, la înaintare fiind trimiși comisarii, ca să spună oamenilor în clar cum au de gând să corecteze pagubele colaterale provocate tot de decizii ale CE.
Într-o videoconferință de miercuri seara cu cei 4 miniștri vinovați ai Agriculturii + Daea, vicepreşedintele CE Valdis Dombrovskis, comisar european pentru politica comercială a UE şi Janusz Wojciechowski, comisarul pe probleme de agricultura, au repetat în alte cuvinte directiva dată de Ursula von der Leyen în scrisoarea de răspuns. În rezumat, comisarii au spus trei lucruri.
Primul a fost, bineînțeles, că măsurile luate unilateral de cele patru state europene sunt ilegale, comisarii somând guvernele respective să şi le retragă.
Apoi au anunțat că, „în perioada următoare”, Comisia va disponibiliza 100 de milioane euro de la rezerva de criză pentru a fi distribuite fermierilor din cele 5 ţări care au avut de suferit de pe urma concesiilor comerciale făcute Ucrainei.
În sfârșit, comisarii au mai anunțat că „s-ar putea” să se aprobe stoparea pe teritoriul UE, până la 5 iunie, a importurilor de grâu, porumb, seminţe de floarea soarelui şi seminţe de rapiţă din Ucraina. Celelalte cereale ori produse agroalimentare vor rămâne libere la import tot fără vamă, tot fără cerințe de conformitate, tot fără vreo restricție.
Cei doi comisari au avut grijă să anunțe, însă, că această măsură poate intra în vigoare numai la 48 de ore după ce Polonia, Bulgaria, Ungaria și Slovacia își retrag măsurile pe care le-au luat individual, fără aprobarea Bruxelles-ului. Au dat celor 4 țări un termen până la sfârșitul săptămânii trecute să răspundă acestei „oferte de nerefuzat”.
Este un fel de șantaj. CE ar lua absolut aceeași decizie ca statele care au ieșit din front, dar condiția este ca acestea să-și anuleze propriile decizii. Adică să se știe că binele și lumina vin de la Bruxelles, nu și le poate obține fiecare de capul lui.

Vânzând pielea ursului din pădure, pașii ar fi următori. Mai întâi să vedem când se vor aproba la Bruxelles alocarea celor 100 mil euro. Apoi, să vedem cât se va aloca României din această sumă. Cu cele 10 mil. din prima alocare și cu completările de la buget ar fi vorba în total de vreo 50 mil. euro.

Banii vor fi distribuiți doar fermierilor care la data de 1 februarie 2023 aveau depozitat în silozuri grâu din recolta proprie a anului 2022. Pentru cei care și-au vândut grâul, indiferent de preț – ghinion!
Cantitățile totale depozitate și eligibile la plată vor fi stabilite de către centrele judeţene APIA și apoi centralizate, după verificarea solicitărilor depuse de cei în cauză.

Împărțind suma totală aflată la dispoziție la totalul cantităților aflate în depozite în toată țara va rezulta grantul în euro pe tonă. Suma care se acordă fiecărui producător agricol va fi obținută din înmulțirea acestui grant unitar cu cantitatea depozitată de cel în cauză.
Dat fiind acest mod de calcul, este greu de spus acum ce sumă pe tonă depozitată va reveni fiecărui fermier.

ROMÂNIA A RUPT RÂNDUL
România s-a decis. Face opinie separată de cele 4 țări vecine și nu interzice niciun import din Ucraina. În pofida denigratorilor, dar și a fermierilor nemulțumiți, Petre Daea a anunțat vineri că România a rămas de partea Bruxelles-ului până când se va lua o decizie comună pentru tot spațiul UE.

Ministrul Daea a avut vineri o a doua întâlnire cu ministrul agriculturii din Ucraina, Mikola Solski, după ce miercuri dialogaseră prin video. De data aceasta întâlnirea a fost directă, la București.
Înainte de toate, este de salutat gestul ministrului român de a-și invita omologul pentru a-i comunica personal poziția României, nelăsând ca autoritățile de la Kiev să afle lucrurile din presă.
În situația dată, Daea s-a poziționat corect. România va aştepta decizia care se va lua la Bruxelles pe subiectul acestor importuri, întrucât „politica comercială este apanajul Comisiei Europene”. „Am considerat necesar, pe de o parte, să fim alături de fermierii români şi, pe de altă parte, să ne respectăm acordurile pe care le-am semnat, în aşa fel încât regula să rămână regulă”, a precizat ministrul român.
Decizia esențială este că România nu va interzice importul de cereale ucrainene, așa cum au procedat celelalte 4 țări. Controalele fito-sanitare se vor intensifica și vor fi efectuate în vamă de către ANSVAS, instituție aflată în subordinea Prim-ministrului, nu a ministrului Agriculturii. Iar în ceea ce privește tranzitul produselor din Ucraina, cei doi miniștri au convenit să fie pus un sigiliu suplimentar peste cele existente, astfel încât transportul respectiv să poată fi urmărit prin sistem informatic, cu posibilitatea verificării la destinație.
Dacă la Bruxelles se va decide interzicerea importurilor în tot spațiul comunitar, „lucrurile acestea vor dispărea”, a menționat Daea.

El a explicat că piața românească a fost invadată de cerealele mai ieftine din Ucraina, astfel că agricultorii autohtoni rămân cu marfa nevândută. Situația se va perpetua, cel puțin până când Bruxelles-ul va decide într-un fel. „În condițiile în care România a rămas singura poartă de intrare pentru import, ne așteptăm ca în România să apară o cantitate mai mare ca până acum de produse din Ucraina. Deci o situație mai dificilă pentru țară, în condițiile în care ceilalți și-au închis granițele”, a spus Petre Daea.
Măsurile de mai au fost discutate și acceptate de ministrul Solski.
Cei doi miniștri, care par să fi stabilit relații amicale, de înțelegere reciprocă a situației delicate în care se află fiecare dintre ei, au convenit să aibă comunicări săptămânale atât în ceea ce privește importurile de produse agricole, cât și tranzitul acestora prin România.

CICĂ LA BRUXELLES TREBUIE SĂ ȘTII L’USAGE DU MONDE!

Până la clarificarea adusă de comisari și de scrisoarea președintei CE, propaganda căuta cu înfrigurare un acar Păun, nicidecum să fie preocupată de fondul problemelor apărute în dosarul cerealelor din import. La îndemână era minsitrul Daea. Cel mai iubit dintre pământenii care lucrează pământul.
O ilustră realizatoare de emisiuni tv săptămânale de la Bruxelles în care-i tot tămâiază pe șefii de-acolo, a zis despre bietul Daea, într-o emisiune de la Antena 3-CNN, că este un mincinos.
Alina Gorghiu, președintă interimară la Senat, s-a sucit pe salteluță cu fața spre microfon, afirmând, marțea trecută, că „Ministerul Agriculturii trebuie să se poziţioneze mult mai clar în cazul fermierilor afectaţi de războiul din Ucraina. Ne trebuie soluţii mult mai articulate din partea ministrului Agriculturii”, grăit-a marea lideră liberală. Cu acest prilej, Gorghiu n-a uitat să-i ia lui Iohannis o scamă de pe costum. „Preşedintele României a făcut acest efort de comunicare (sic!) cu Comisia Europeană şi a reuşit să obţină un rezultat palpabil, un nou set de ajutoare”, a precizat ea, ca să știm de unde ne vine binele. La fel ca la finanațarea din PNRR, Iohannis iar „a înfrânt”, vorba lui Geoană. Drăgălășenia dnei Gorghiu este de înțeles, se vor face niște schimbări în Guvern și portofoliul de la Externe, concesionat Cotrocenilor, ar veni taman la țanc pentru ceea ce șefa de la Senat își numește „la gestion du carriere”.
Eurodeputatul PNL Daniel Buda, fost PDL, care mai e și vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, n-a ratat ocazia de a-și arăta atașamentul euroatlantic:„Nu există posibilitatea luării unor decizii unilaterale, pentru că politica comercială este apanajul UE. Ministrul Agriculturii trebuia să aibă o comunicare mult mai consistentă și mai coerentă cu CE, astfel încât să existe un tablou complet al acestei situații”, a spus fostul absolvent de zootehnie din Cluj, ajuns cu timpul notar, avocat, doctor în filosofie, profesor de politologie, deputat etc etc și de vreo 10 ani europarlamentar. Unor astfel de oameni, casieria le este mai apropae decât locul în care s-au născut.
Sugestia „comunicării mai consistente” cu Bruxelles-ul a fost invocată și de unul dintre marii tenori ai propagandei, titular la DCNews și influencer pe la toate televiziunile.Vestitul analist național consideră că problema fermierilor noștri a apărut din cauza ministrului Agriculturii întrucât acesta nu se prea freacă de lumea bună din Bruxelles, „nu cunoaște l’usage du monde de la Comisia Europeană”. Adică, spus mai pe șleau, Petre Daea nu se pricepe la linsul de clanțe pe care analistul în cauză se pare că îl practică cu mare finețe.

TIR-URILE PENTRU AFRICA AU RĂMAS ÎN PANĂ

În plin război, preşedintele Zelenski s-a gândit cu empatie și generozitate la cei care se aflau în suferință pe meridianele lumii. El a găzduit, la Kiev, la sfârșitul lunii noiembrie anul trecut, un summit cu participarea statelor aliate în care a fost lansată iniţiativa „Grâne din Ucraina”. Potrivit declarațiilor oficiale, acest proiect generos avea ca scop salvarea de la foamete a cel puţin 5 milioane de oameni.
Peste 20 de ţări au cinstit masa acestui summit al carității alimentare cu donații de cca 150 de milioane de dolari. De contravaloarea acestei sume Ucraina urma să livreze cereale către ţări vulnerabile la foamete şi secetă precum Etiopia, Sudan, Sudanul de Sud, Somalia şi Yemen. Inițiativa Kievului urma să justifice în fața lumii concesiile vamale substanțiale pe care Ucraina le primise de la Bruxelles începând cu luna iulie.
De la invazia Rusiei în Ucraina, lumea ar fi primit cu 10 milioane de tone mai puţine produse agricole decât în aceeaşi perioadă din 2021, iar cerealele din Ucraina erau destinate să acopere acest deficit din țările africane sărace.
Dar multe s-au vărsat pe drum. TIR-urile au rămas în pană prin România, Polonia, Bulgaria, Slovacia și Ungaria. Prăbușind prețurile cerealelor din aceste țări.
Fermierii din aceste țări au două posibilități: fie își vând în pierdere producția, la prețul mic al ucrainienilor impus de traderi, ceea ce nu le acoperă costurile; fie rămân cu producția nevândută și trebuie să-și ducă marfa în silozurile traderilor, suportând alte costuri de depozitare.
Ajutorul anunțat de Comisia Europeană se referă doar la aceștia din urmă. Numai fermierii care pot dovedi că au rămas cu marfa nevândută și au depozitat-o în silozurile traderilor vor primi niște despăgubiri ce urmează să fie calculate.
Regulamentul 870 a intrat în vigoare la 4 iunie 2022 și este posibil să fie prelungit cu încă un an. De aceea, cei doi comisari care au ieșit cu declarații pe acest subiect, au anunțat că „s-ar putea” ca Bruxelles-ul să decidă sistarea până la 5 iunie a importurilor de cereale din Ucraina, dar cu o condiție: cele 4 țări care deja au decis acest lucru să-și retragă deciziile individuale.
O condiționare care seamănă cu un fel de șantaj din partea funcționărimii CE. Dacă intenția înterzicerii importurilor în tot spațiul UE ar fi fost sinceră, Comisia ar fi trebuit să decidă acea interdicție fără niciun fel de ultimatum, generalizând la nivelul UE ceea ce au decis deja cele 4 țări.

CÂȘTIGĂTORII TAC ȘI ÎNCASEAZĂ

Trebuie spus că în afacerea cerealelor din Ucraina nu toți pierd. Cei care câștigă sunt îndeosebi traderii, adică marii negustori, proprietari de pământuri și de silozuri, cei care cumpără producția fermierilor, o depozitează și o revând când le convine, îndeosebi la export, pe contracte mari și stabile.
Cîștigă și samsarii sau speculanții, cum li se spune. Cei care umblă mai ales pe la porțile micilor fermieri, le cumpără la prețuri impuse producția de care aceștia vor să scape pentru că n-au unde s-o depoziteze și o duc „mai sus”, la marii traderi.
Mai cîștigă și crescătorii de animale, care cumpără cerealele furajere din Ucraina la preț mic, chiar dacă sunt infestate cu pesticide ciudate, ale căror urme se regăsesc apoi în laptele vacilor ori în carnea porcilor sau păsărilor.
Sunt și români care merg acolo să cumpere cereale la preț mic și le revând în țară cu preț mai mare. Un tânăr a cărat cu TIR-ul personal prorumb cumpărat în Ucraina cu 600 lei pe tonă, vânzându-l în țară la dublu, cu 1200 lei tona. După câteva transporturi, din diferența de preț și-a mai cumpărat încă un TIR. Apoi încă două. Cine poate oase roade.
Singurii care pierd în afacerea asta sunt fermierii care produc. Costurile lor de producție sunt mai mari pentru că trebuie să respecte niște condiții impuse Comisia Europeană pe care ucrainienii nu sunt obligați să le respecte.
Fermierii români nu pot folosi orice pesticid. Le sunt permise doar pesticidele prescrise pe listă speciale de la Bruxelles, de la anumiți producători, cu anumite condiții. Ucrainienii pot folosi orice pesticid doresc. „De ce ucrainenii au 250 de substanţe în plus faţă de România care sunt interzise în Uniunea Europeană?”, se întreba Dan Hurduc, fermierul care lucrează 2.200 ha în jud. Vaslui.
De asemenea, fermierii români nu pot cultiva plante modificate genetic. Ucrainienii pot. Și obțin mai rapid recolte mai mari și mai ieftine. Adică bani mai mulți.
Din situația creată de Bruxelles câștigă traderii. Câștigă samsarii. Câștigă crescătorii de animale.
Bătălia se duce, de fapt, pentru fermierii care produc. Față de cîștigurile celor care stau pe spinarea acestora, banii primiți de aceștia de la Comisia Europeană par niște firimituri aruncate în hambarul unei slugi.

EVANGHELIA COMERȚULUI DINTRE UE ȘI UCRAINA

Tensiunile comerciale dintre Ucraina și unele țări europene își au originea la Comisia Europeană.
Istoria este scurtă. În luna mai 2014, după lovitura de stat de la Kiev, plămădită în piața Maidan (cu „alegeri super-libere” în sensul că premierul a fost proclamat direct din piață), se încheie „Acordul de asociere” dintre UE și Ucraina. Are peste 2000 de pagini și fusese început de alungatul președinte Ianukovici.
Era trofeul de care noua putere instalată în 23 februarie avea mare nevoie spre a arăta ucrainienilor ce bine le va fi de atunci încolo. Puterea din piață era reprezentată de un triumvirat care primise binecuvântare de la Berlin, după „prezentarea la vedere” avută la Angela Merkel, în 18 februarie 2014: Vitali Kliciko (primar al Kievului de atunci până în prezent), Anatoli Iațeniuk (desemnat prim-ministru, funcție în care a rezistat până în 2016) și Oleg Tyagnibok (actualul lider al partidului parlamentar „Svoboda”, care declara recent că „e necesar să fie eliminați fizic (sic!) toți membrii partidelor și organizațiilor anti-ucrainene, nu numai cei pro-ruși, ci și pro-români, pro-maghiari, pro-tătari”).
A doua zi după alungarea președintelui Ianukovici și preluarea puterii de către oamenii din piață, parlamentul de la Kiev a abrogat legea privind bazele politicii de stat în domeniul lingvistic, lege ce fusese adoptată cu doi ani în urmă și care conferise limbii ruse statut de limbă regională în cele 13 regiuni administrative ale Ucrainei (din totalul de 27), în care membrii acestei comunități etnice reprezentau mai mult de 10% din populație. Deși măsura era îndreptată contra limbii ruse, ea afectează și acum drepturile cetățenilor de origine română și maghiară din localitățile unde aceștia sunt majoritari.
În ziua în care Guvernul Iațeniuk anunță abrogarea acestei legi, se declanșează criza din Crimeea: grupuri rusofone se opun noilor schimbări politice de la Kiev, își anunță opțiunea de alipire a Crimeii de Rusia și trec la pregătirea referendumului.
„Acordul de asociere UE – UA” a intrat în vigoare abia în 2017, în urma deciziilor 1247 și 1248 ale Consiliului European, dar a început să fie aplicat provizoriu din luna noiembrie a aceluiași fatidic an 2014.
Ca parte a acestui acord de asociere, din ianuarie 2016 a fost aplicat provizoriu și un „Acord de liber schimb profund și cuprinzător” (DCFTA). Era partea leului cerută de UE. Liberul schimb se referea de fapt la pătrunderea multinaționalelor și marilor concerne europene și americane în marea piață de desfacere din spațiul ucrainian.
Așa se face că, în prezent, pe piața din Ucraina operează toți marii traderi pe produse agricole din lume, de la Cargill până la Bunge sau Louis Dreyfus. Fermierii noștri spun pe șoptite că așa-zisele „cereale ale ucrainienilor” sunt de fapt ale proprietarilor americani de pământuri sau traderilor bazați în pusta ucrainiană.
Situația de acum, cu motivul emoționant al lipsei cerealelor pentru statele africane sărace și cu negocierea coridorului de trecere a navelor, pare să fie dintr-un scenariu al acestor coloși. În presă au apărut informații potrivit cărora Cargill, cu o cifră de afaceri de 110 miliarde dolari anual, având nu mai puțin de 14 miliardari în cercul restrâns al familiei care o deține, ar fi făcut venituri record în Ucraina. Louis Dreyfus e o companie originară din Rotterdam care deține cca 10% din piața globală a cerealelor. Bunge un alt jucator imens, cu o istorie de peste 200 de ani începută în porturile din Antwerp si Amsterdam, a înregistrat o creștere cu 20% a profiturilor operaționale. „Cumulat, vorbim de castiguri de ordinul zecilor de miliarde de dolari pentru câțiva traderi globali care au știut să creeze furtuna perfectă prin panică și media”. (https://www.stiripesurse.ro/dana-budeanu-ucraina-a-devenit-paradisul-traderilor_2859655.html)
Acordul de liber schimb din 2016, care reducea tarifele de export către Ucraina și simplifica procedurile vamale pentru companiile occidentale, avea să fie modificat în sens invers la 30 mai 2022, aducând de data aceasta facilități inimaginabile pentru companiile din Ucraina. „Având în vedere războiul neprovocat și nejustificat purtat de Rusia împotriva Ucrainei, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (UE) 2022/870 de introducere a unor măsuri temporare de liberalizare a comerțului” dintre țările UE și Ucraina.
Regulamentul 870 lărgește concesiile comerciale făcute Ucrainei prin Acordul de bază din 2016 și – ceea ce este foarte important – suspendă în favoarea acestei țări, pentru o perioadă de 1 an, până la 4 iunie a.c., toate măsurile de protecție comercială ale UE.
Ucraina a primit de la Bruxelles niște excepții de care nu beneficiază niciun alt stat. Fermierii ucrainieni nu sunt obligați să respecte condițiile impuse de Bruxelles fermierilor din statele UE.
De faimoasele principii ale pieței libere care fundamentează comunitatea UE s-a ales praful.
Fermierii români pot folosi pesticide numai de la firmele de pe lista dată Bruxelles. Ucrainenii pot folosi în plus 250 de substanţe care sunt interzise în Uniunea Europeană și pe care le poate aduce de oriunde, din Kirghizstan, Turkmenistan sau de aiurea, fără vreo obligație de conformitate.
Apoi, în Ucraina este permisă cultivarea plantelor, inclusiv a cerealelor, modificate genetic. În UE așa ceva ar fi considerat o crimă biologică.
În sfârșit, a treia facilitate este desființarea oricărei taxe vamale la intrarea produselor agro-alimentare ucrainiene în țările UE.
Efectul acestei stări de lucruri este că producția provenită din Ucraina este la un preț de dumping față de producția agricolă sever monitorizată din țările UE.
Pretextul avantajelor oferite Ucrainei a fost declarația acestei țări că vrea să ajute țările sărace din Africa și Orientul Mijlociu, în condițiile în care războiul declanșat de Rusia ar fi periclitat „siguranța alimentară a planetei”. Numai că transportul cerealelor spre astfel de țări a rămas în pană imediat după ce a trecut granița, inundând pieţele din Polonia, România şi alte ţări din UE care trebuia să fie doar rute de tranzit.

UN FARFURIDI CARE UITĂ SEARA CE SPUNE DIMINEAȚA

Din peisajul dezbaterii acestei problematici nu putea lipsi clevetitorul național cu batistuța în culorile Ucrainei, marele Farfuridi liberal și promotor de lux al propagandei lui Goebbels, Rareș Bogdan.
Întors odihnit de pe meleagurile Potomacului unde și-a serbat Paștele ortodox, europarlamentarul liberal îl atacă din senin pe Petre Daea: „Dacă vrei să fii izolaționist, autohtonist de tip AUR, atunci urli că Bruxelles îți vrea răul”.
Joi dimineața, Rareș Bogdan afirmase în ședința Parlamentului European de la Strasbourg că românii sunt tratați de Bruxelles ca „un popor de mâna a doua”, că „au fost loviți cumplit de eurosistem” și că „dorințele românilor sunt ignorate” la nivel european. Mai grav, spune candidatul de viitor viceprim-ministru, la Bruxelles „se produc niște negocieri subterane” care ignoră „aspirațiile cetățenilor români și dorința lor de demnitate”. „În fotbal, acestea se numesc blaturi. Când se vor termina aceste negocieri scandaloase care ignoră aspirația românilor?”, s-a întrebat retoric în plenul parlamentului acest talentat Farfuridi al globalismului progresist.
Seara, însă, clevetitorul național a avut o poziție total opusă, acuzându-l din senin pe Petre Daea pentru că s-a arătat nemulțumit de banii primiți de la generosul Bruxelles pentru fermierii păgubiți ca urmare a facilităților la export acordate Ucrainei. Seara nu mai era de vină Bruxelles-ul că „tratează românii ca pe un popor de mâna a doua”, ci de vină era Daea care s-ar fi declarat nemulțumit de banii primiți pentru despăgubirea fermierilor.
Îl ironizează pe Daea că e „un om simpatic, care intră în Obor, stă de vorbă cu toți”, care face „acțiune populară, electorală, foarte friendly”, dar îl acuză că n-ar fi negociat la Bruxelles o sumă mai mare decât cele 10 mil. euro.
Farfuridi europeanul ar fi putut să știe, dacă era prin țară la momentul respectiv, că suma în cauză n-a fost negociabilă, ci a fost stabilită la Bruxelles fără ca vreo țară dintre cele 3 (Polonia, Bulgaria, România) care au primit câte o porție de bani să aibă vreun cuvânt de spus. Dar de ce n-a negociat el bani mai mulți, că este ditamai europarlamentarul și se dă mare ștab pe la Bruxelles?
Într-o pauză dintre călătoriile fără sfârșit prin lumea largă, între cina anuală de Ziua Lincoln organizată luna trecută de Partidul Republican la Mar-a-Lago Club, proprietatea lui Donald Trump și cina de Paște pe care i-a organizat-o biserica frecventată de români aproape de Langley-Virginia, globe-trotter-ul liberal ar fi putut să se ducă și pe la comisarii care au stabilit acea sumă și să le bată cu pumnul în masă ca să dea României bani mai mulți.
„Dacă vrei să fii izolaționist, autohtonist de tip AUR, atunci urli că ăia îți vor răul. Eu nu știu ce a făcut domnul Daea, sau n-a făcut, cert este că România, ca să-și apere interesul, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să nu urle că e nedreptățită”, declara joi seara Rareș Bogdan. La Strasbourg, în cursul dimineții, ca un adevărat Farfuridi de talie europeană, afirma exact pe dos.
Acest personaj care crapă de propriul egocentrism nu merită băgat în seamă. Are un caracter detestabil și este doar un vajnic lucrător cu gura. Dă impresia că se pricepe la orice, dar nu se pricepe la nimic. În urma lui nu va rămâne niciodată ceva. Când iese dintr-o cameră, nu lasă în aer nicio dâră. Un strălucit reprezentant al prostocrației.
A pune experiența, profesionalismul și pasiunea pentru agricultură ale dlui Daea alături de analfabetismul funcțional al lui Rareș Bogdan ar fi o prostie.
A compara patriotismul dlui Daea cu internaționalismul socialist al lui Bogdan ar fi o blasfemie.

Decât pafarist ca Bogdan, mai bine autohtonist ca Daea.

OCTAVIAN STIREANU /http://cotidianul.ro/