Cei care agită pînă la vertij subiectul pensiilor sunt și ei (sau vor fi) beneficiarii unor cîștiguri suplimentare. Cazul pensiilor pentru jurnalism este exagerat și pentru că îi privește pe mulți jurnaliști și pe confrații lor retrași din activitate.

La comentariul unui editorial precedent, un cititor postează pe Cotidianul.ro un „Nea Cornele, nu esti și matale esențial cu pensie speciala de ziarist?! Care nu e pe contributivitate!„.

Uite că nu am pensie specială de jurnalist! Și nu am cerut și nu am fost membru UZPR. Nu am avut nici o legătură cu Doru Dinu Glăvan, orchestratorul acestei afaceri și nici cu „ziaristul„ Pavel Abraham sau cu cei care conduc asociația UZPR în zilele noastre.

Vreau să lămuresc cîteva lucururi. Nu eu și nu noi i-am ridicat o statuie lui Doru Dinu Glăvan în București. Nu eu am scris „Doliu uriaș în presa românească.Un titan s-a stins din viață„.

Doru Dinu Glăvan, suspendat pentru „abateri foarte grave”

Nu eu i-am dat Premiul „Eminescu ziaristul 2022„, după ce reșițeanul a plecat dintre noi. Nu Cotidianul i-a cîntat isprava pentru breaslă și nu a susținut-o. Dimpotrivă, ne-am pierdut cîțiva ani cu termenele prin tribunal la procesele intentate de Doru Dinu Glavan, părintele afacerii cu pensiile pentru jurnalismul ca activitate într-o asociație de creație și utilitate publică. Am susținut că toată încropeala legislativă este o greșeală.

Fac parte dintre aceia care susțin că ziariștii merită apărați prin lege, dar și respect, protecție socială și susținere. Dar nu pe calea pensiilor derivate din cele destinate uniunilor de creație (și ele, cu un dosar extrem de delicat). Cu atît mai mult, nu cred în pensia suplimentară acordată ziariștilor pentru munca din anii comunismului.

În toate procesele cu Doru Dinu Glăvan am avut cîștig de cauză. În același timp, UZPR a continuat vertiginos „producția„ de membri amatori de pensii sporite. Doru Dinu Glăvan și UZPR au pierdut, dar au continuat să producă noi membri, deși au pierut procesele și nu s-au ales cu nimic din sutele de mii de euro pe care le pretindeau de la Cotidianul și de la subsemnatul.

Între timp ,afacerea pensiilor pentru creația jurnalistică (asimilată ca fiind în rîndul uniunilor de creație în urma unui proces) a proliferat. Pe același principiu cu ziariștii au devenit creatori și membrii corurilor și ai ansamblurilor folclorice și ai orchestrelor și tarafurilor de prin țară. Și ei pretind că au făcut creație și primesc 50 la sută în plus din pensia pe care au dobîndit-o.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti, pusă pe butuci de socotitorul de cornere D.D. Glăvan

E plină țara de pensii suplimentare pentru creație. Mai mult, UZPR-ul a devenit una dintre uniunile profesionale ale jurnaliștilor, cea care după 1990, a strîns cei mai mulți membri din presa județeană și din fosta presă de partid și de stat.Toți au pensii majorate cu 50 la sută pentru creație. Unii fuseseră înscriși în alte asociații dar, de cînd UZPR a cîștigat procesul pentru munca „de creatie„, mulți le-au părăsit și acum se înghesuie să se înscrie în morișca de pensii numită UZPR, plătind un mic pachet cu niște cotizații retroactive. Sunt din ce în ce mai mulți și își confecționează singuri o „membrie„ și o importanță pe care n-au avut-o. Între timp, Doru Dinu Glăvan, plecat dintre noi, este ridicat în slăvi și gonflat ca importanță, în ciuda jurnalimsului său sportiv destul de modest.

Nu știu cine m-ar putea crede, dar sunt convins că mulți țărani care au îngrijit cîmpurile, grădinile și viile au prestat o muncă de creație mai importantă decît mulți confrați din presa județeană în anii comunismului.

Și nici nu au mințit.

Și cu toate acestea, nu au nici pensii de creație. Unii, nici măcar pensii de supraviețuire!

CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/