LETARGIE
nu s-au copt strugurii
de vin nou
dă cep polobocului cu cel vechi
să-mbătrânim și noi de-o poveste la foc mocnit
din cuvinte cu tâlc
precum zăpezile așternute
veșnicii după veșnicii
coboară pe furiș ca o nălucă seara mea
m-a prins din urmă umbra albelor nopți
CRISTICĂ
tăcerea și trecerea -
brațele pironite
trupul ciopârțit
crucea nașterii mele
copleșitoare liniște-mi deschide calea
dincolo de pod
mi-a împietrit glasul
în cuvinte strigate la cer
Aurelian Sârbu