Azi-noapte am cutreierat Universul după un fir de
lumină. Într-un final, am găsit-o... stătea ascunsă în vârful unei
penițe, gata-gata să se reverse pe rândurile unei foi de caiet.
Toate culorile cerului sălășluiau în ea.
Deodată, parcă pe negândite, a început să plouă.
Cuvinte pline cu lacrimi de arhanghel stăteau încrâncenate în
cerneala prelinsă pe foaia albă, ca niște amprente de lumină.
Lumina celestă, înfiptă adânc în trupul timpului, ca un vis dulce
de bucurie și liniște. Și peste toate, parfumul tuturor
primăverilor, numai bun de așezat între pliurile inimilor
noastre.
Pentru totdeauna.
