Zilele trecute, directorul SRI, Eduard Hellvig, a ținut un discurs la Universitatea din Cluj. Pretextul a fost împlinirea a „15 ani de studii de securitate” la această universitate. Probabil s-a inventat această aniversare pentru a-i da posibilitate dlui Hellvig să spună ceva națiunii.
Cred că aceste „cursuri de securitate” sunt incompatibile cu ținuta academică a unei instituții universitare respectabile. În școală nu se mai învață gramatică, dar se învață intelligence. Este o blasfemie ca Florian Coldea să fie profesor asociat într-o universitate în care, pe coridorul rectorilor, se află efigiile lui Sextil Pușcariu, Emil Hațieganu ori Constantin Daicoviciu.
Noii securiști au de toate – putere, privilegii, impunitate. Dar nu se simt bine dacă nu se înnobilează și cu niscaiva titluri universitare. Unii confundă știutul despre oameni cu știința de carte. Dar, ce-i drept, altfel arată o carte de vizită cu „prof.univ.gl.dr. Florian Coldea”.
SRI are destule cocoașe – de la protocoalele secrete și câmpul tactic la legiferarea turnătorilor și ambiția de a face cercetări penale și la finanțări dubioase din fonduri europene. Dl. Hellvig nu le poate da jos și atunci se duce la studenți, în rolul de intelectual gânditor. Dar este prea savant pentru funcția pe care o deține și prea pătruns de această funcție pentru a fi savant.
La Cluj a prezentat în premieră o periodizare istorică a anilor
scurși de la Revoluție, pe care dumnealui îi împarte în patru
etape. Nu intru în detalii că n-are rost. Dl Hellvig intră astfel
în galeria selectă a intelectualilor Doru Mărieș, Alex Stoenescu și
a altor experți în post-revoluție, care știu foarte precis când în
România a fost ba revoltă, ba revoluție, ba lovitură de stat. Aici,
numărătoarea lor s-a oprit. Nu se mai știe dacă și când s-a
încheiat lovitura de stat.
Apoi, dl.Hellvig le-a dat studenților propriul său exemplu de viață
și activitate revoluționară, începută, ca și tovarășul, tot pe la
vreo 15 ani. Ne spune că „evenimentele din 1989 l-au prins când
avea 16 ani” (de fapt 15) și „locuia într-un bloc gri al unui
orășel din nordul Transilvaniei”. Dl. Hellvig ne spune că în acel
bloc, care era neapărat gri, de la acea vârstă fragedă „asculta
radioul noaptea, pentru a auzi știrile anticomuniste”!. Și că citea
„cărțile obținute pe sub mână, pentru a înțelege marea literatură a
românilor, inclusiv cea interzisă de dictatură”. Măi, să fie, ce
copil precoc!…
Partea mai consistentă a discursului a cuprins referiri la
serviciul pe care dl.Hellvig îl conduce de aproape 8 ani. A atins
mai multe subiecte, dar n-a detaliat niciunul. A făcut afirmații
fără explicații. A spus despre SRI că este „o instituție încă
percepută de unii ca moștenitoare a Securității”. Dar n-a explicat
cauzele pentru care SRI este perceput astfel. Și nici cine sunt
acei „unii” care au această percepție. Nu cumva acești „unii” sunt
majoritatea covârșitoare a cetățenilor?
Dl. Hellvig mai afirmă că SRI „este un bun exemplu de modernizare
treptată, dar durabilă”, reprezentând „o ilustrare simbolică a
transformării României în ansamblu”. Deci transformarea SRI ar fi
„simbolul transformării” țării. Nu dezvoltarea economică, nu
nivelul de viață al oamenilor, nu gradul de civilizație al
societății exprimă transformarea unei țări, ci securitatea.
Dl. Hellvig dă o pâine de mâncat și presei sistemului, afirmând
că, înaintea mandatului său, „SRI-ul a făcut greșeli importante”,
dar criticii săi vor găsi „îndeajuns de multe și în timpul
mandatului său”. La care greșeli se referă – nu ne spune.
Ar fi trebuit să dea câteva exemple, ca să știm și noi ce crede
dumnealui că este „o greșeală importantă” în activitatea SRI. Și să
le afle și studenții de la Securitate, pentru a nu le repeta când
vor ajunge în sistem. De pildă, pentru dl. Hellvig, semnarea
protocoalelor neconstituționale, care nu mai există nicăieri în
lumea democrată, nu pare să fie o greșeală, din moment ce, din cele
65 identificate în 2017, SRI a declasificat doar 1.
CONSULTING-UL MAGIC DE DUPĂ PENSIONARE:
Dl. Hellvig pretinde că știe și de „problemele generate de unii foști lucrători ai SRI poziționați fie în spatele a tot felul de oameni, fie gravitând în jurul companiilor de stat”. „Vom face tot ce ține de noi pentru a le rezolva”, mai spune dl. Hellvig, fără să dea vreun exemplu concret pentru ce-are de gând să facă în acest sens.
Afacerile foștilor mari granguri ai securității sunt notorii.
Generalii Florian Coldea și Dumitru Cocoru sunt singurii asociați
cu părți egale în două firme. Anul trecut, randamentul acestor
firme a fost năucitor: la o cifră totală de afaceri de 5,07
milioane de lei și cu numai 3 salariați, profitul net a fost de 4,9
milioane lei, adică 1.000.000 euro! Rezultă că fiecare dintre cei
doi generali au încasat anul trecut numai din dividende o medie
lunară de 40.000 euro.
Coldea este pensionat din 2017, când avea 46 de ani și are pensie
specială de vreo 30.000 lei, ca și alte venituri de pe la
universitățile unde este profesor asociat.
Partenerul său de afaceri, generalul Dumitru Cocoru, a fost
directorul Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul SRI
și, din câte se știe, a fost coordonatorul operațiunilor de
interceptare a convorbirilor. S-a pensionat prin 2016.
Cei doi nu sunt singurii oameni de afaceri care au devenit prosperi
pe seama gradelor avute în SRI. Potrivit fanatik.ro, generalul
Dumitru Dumbravă, fost director juridic al SRI și autor al
„câmpului tactic din justiție”, are o firmă de „consultanță în
afaceri și management”, numită Wise Line Consulting (cu un profit
de 3,6 milioane lei în ultimul an).
Generalul Viorel Adrian Stan (fost șef al secțiunii informative
antitero) este asociat cu fostul ministru de Interne, Petre Tobă și
cu ex-secretarul de stat, Călin Lucian Rosan, în firma Strategic
Intelligence Security Services. Și aceasta oferă consultanță pentru
afaceri și management, cu un profit de aproape 260.000 de lei în
ultimul an.
Generăleasa Elena Istode, poreclită Anaconda, dă consultanță în
afaceri și management prin intermediul Cocoandconsulting SRL,
societate care a făcut un profit de 621.000 de lei după primul an
de activitate.
Nu trebuie să ai vreun doctorat la Academia SRI pentru a deduce că
secretul succeselor amețitoare în afaceri ale lui Coldea et Co. nu
este genialitatea în economie a celor în cauză. Circuitul standard
este că, în timpul activității, respectivii oferă unora protecție
și variațiuni ale acesteia, pentru ca, după lăsarea la vatră, să-și
primească de la respectivii tainul, cum ar fi zis colegul
Băsescu-Petrov. Adică niște contracte umflate la preț. Cuvântul
magic este „consulting”-ul. Care, în traducerea informală a unui
fost general SRI, decedat nu demult, înseamnă „trafic de
influență”.
De ce nu rupe dl Hellvig acest cerc vicios? Foștii generali SRI
au din ce să trăiască. După cum se vede, nimeni nu îndrăznește să
se atingă de pensiile lor. Demagogia unuia ca Rareș Bogdan, despre
desființarea pensiilor speciale în 30 de zile, a rămas un exemplu
de ridicol. Asupra foștilor ofițeri SRI ar trebui să se aplice cele
mai severe criterii de integritate.
Să nu-și folosească în interes personal informațiile obținute și
relațiile construite pe banii statului.
Să-și păstreze pensiile, dar, în contra-partidă, orice ofițer SRI
care se pensionează să nu aibă timp de 5 ani dreptul de a desfășura
vreo activitate lucrativă, pe nume propriu sau al afinilor până la
gradul 4. Dar, cu atât mai mult, nici să fie angajat în funcții
publice, secretar de primării, consilier pe la guvern, expert prin
parlament și altele asemenea acoperiri. Societatea trebuie
deparazitată și lăsată să respire.
SRI VREA „INTERLOCUTORI AVIZAȚI” ÎN INSTITUȚII
Dl. Hellvig a adus în discuție practica politicienilor care
„așteaptă să primească sugestii de la servicii” și „indicații” sau
“sugestii” despre ce au de făcut”.
Într-o formă soft, Hellvig numește o realitate fatală pentru
democrație: faptul că politicienii nu mai fac nimic de capul lor,
fără să obțină viză sau ordin de la SRI. Acesta este mecanismul
perfid care confirmă existența statului paralel, în care deciziile
politice sunt luate, girate, avizate sau indicate de serviciile
secrete.
Dar de ce oare dl Hellvig nu i-a dat pe ușă afară pe cei care vin
la SRI să primească „indicații” și „sugestii”?
De ce dl. Hellvig, în cei 7 ani de când e șef, n-a denunțat
niciodată asemenea practici? De ce n-a făcut niciodată o declarație
publică, un „statement”, cum ar zice partenerul strategic al
dumnealui, despre faptul că SRI nu este instituție de control
preventiv ori de consultanță politică? Cam multă ipocrizie în fața
studenților…
N-a denunțat aceste lucruri pentru că, de fapt, dl.Hellvig le
acceptă tacit și le încurajează. El îi critică doar în fața
studenților pe cei care vin la SRI pentru a obține binecuvântarea,
dar tace chitic despre pârghia tăcută dar vicleană a ORNISS-ului,
care dirijează toate mișcările de cadre în România, de la miniștri
până la portarii de la școli și primării.
Într-o declarație făcută în 2017 la Timișoara, dl. Hellvig afirma
că SRI are nevoie de „interlocutori avizaţi în cadrul instituţiilor
beneficiare ale informaţiilor furnizate”. Deci „avizați”! Cu cât
SRI-ul are mai mulți astfel de interlocutori avizați prin toate
instituțiile centrale și locale, cu atât va scădea înghesuiala la
SRI a celor care „se așteaptă să primească sugestii de la
servicii”. Respectivii răspândiți în teren vor executa ordine, nu
vor cere sfaturi
Directorul SRI s-a referit și la „neîncrederea existentă în
societate” cu privire la numărul „acoperiților” și la „agenda
acestora în diverse sectoare strategice”. Dar nu neîncrederea este
cea care există în societate legătură cu acoperiții, ci disprețul
și lehamitea. Un deputat se mândrea recent că are o rețea de 800 de
turnători (așa-ziși „avertizori de integritate”) în mai toate
spitalele importante din țară. Turnătoria este, în sine, o practică
detestabilă, arată mari văgăuni de caracter, dar a ajuns să fie
legiferată! Profesia de turnător urmează să fie trecută în codul
CAEN.
Dl. Hellvig ne asigură că, „de la începutul mandatului său”,
activitatea acoperiților „se desfășoară strict în limitele legii”.
Dar nu spune care o fi legea aia care guvernează „activitatea
acoperiților”. Și dacă există vreun filtru care să verifice dacă
turnătoriile mizerabile ale unora sunt reale, înainte de a deveni
„probe” în câmpul tactic.
Dl Hellvig mai recunoaște că „fantoma Securității este încă atașată
de imaginea SRI”. Dar s-a întrebat vreodată care să fie explicația?
A găsit răspunsul? Nu cumva imaginea vechii securități este atașată
de SRI fix din cauza practicilor SRI, uneori mai agresive și mai
contondente decât ale fostei securități? Noilor securiști nu le mai
e frică de nimic. Celor dinainte le era frică, oarecum, de partidul
comunist. Cine se simțea abuzat de securiști sau de milițieni mai
putea să reclame la partid. Vechea securitate era subordonată
partidului unic, așa scria în constituția comunistă. Acum, în
democrație, lucrurile s-au răsturnat: toate partidele sunt
subordonate securității.
Dl. Hellvig menționează că marea sa realizare este predarea la
CNSAS a întregii arhive a Securității. Ce garanție avem că s-a
predat chiar toată? Din moment ce ne spune că „desecretizarea va
continua”, înseamnă că mai sunt rafturi la păstrare, p^ici-pe
acolo, prin colțurile esențiale, ca, la o adică, pac la Războiul,
neicusorule… Cât timp va dura desecretizarea? După ce criterii se
va face? N-ar trebui început cu desecretizarea celor 64 de
protocoale secrete?
Despre noile legi ale securității naționale dl. Hellvig continuă să
tacă. Este o atitudine inadmisibilă. Directorul SRI este obligat de
fișa postului să se pronunțe despre acele proiecte care au apărut
în spațiul public și care au revoltat opinia publică. Profesional,
SRI are obligația să informeze societatea românească despre autorii
acelor texte și împrejurarea în care ele au devenit publice. L-au
informat pe Iohannis, care – mare om, mare meditator – a acuzat
presa că le-a făcut publice, nicidecum nu i-a demascat pe cei care
au putut să redacteze niște legi pentru care NKVD-ul stalinist
putea fi invidios.
SRI ne informează cu emfază că a contribuit la dosarul penal despre
un bănuit act sexual între un deputat și un minor, dar tace despre
niște proiecte de legi ale securității care vor afecta grav
societatea românească timp de generații.…
Dacă dl. Hellvig tace despre aceste proiecte, înseamnă că le
susține – ceea ce ar fi extrem de grav. Dar nu ne-ar mira. Dacă nu
le-ar susține, s-ar fi delimitat public de acele prevederi, care
trimit nu la securitatea comunistă, ci la trecutul NKVD-ist cel mai
tenebros din istoria securității bolșevice.
„Ne dorim legi actualizate, dar le vrem cât mai apropiate de
modelul celor din Occident”, spunea dl Hellvig la Cluj. Dar care e
acest „model”, în mod concret? Există vreun model occidental care
să permită protocoale secrete cu justiția? Să permită câmpuri
tactice? Să permită obligația procurorilor de a raporta
securiștilor dacă au executat rechizitoriile făcute la SRI?
Să dea dl Hellvig câteva exemple de practici occidentale în materie
de „intelligence”, care ar trebui să se regăsească și în legile
românești. Deocamdată, prevederile din textele care circulă și
despre care dl.Hellvig tace par desprinse din regulamentul de
ordine interioară de la Guantanamo, nu din „intelligence”-ul
occidental.
„Ar fi de dorit ca societatea românească și decidenții politici să
se hotărască ce rol vor să atribuie serviciilor de informații”,
spune dl.Hellvig. Acest lucru ar fi, în sfârșit, de dorit. Pentru
că, din păcate, deocamdată lucrurile stau invers. Adică serviciile
de informații joacă rolul pe care-l vor ele, nu cel pe care l-ar
dori societatea românească.
Dar ar fi de dorit să ne spună mai întâi dl. Hellvig ce rol vede
dumnealui pentru un SRI de model occidental. Prin contrapondere cu
proiectele de legi apărute. Așa este firesc – ca un șef de
instituție să-și definească public reperele de funcționare a
instituției pe care o conduce. Reperele concrete, nu de principiu –
gen modernizare, reformă, transparență și alte aiureli.
(Va urma)
OCTAVIAN STIREANU /http://cotidianul.ro/
