Povestește Paul Verlaine:

„Având la mine o cheie de la apartamentul din Batignolles, unde eu şi mama am continuat să vieţuim după moartea tatei, profitam să mă întorc noaptea la orice oră voiam, născocind minciuni gogonate, de care mama nu se îndoia… sau avea îndoieli, dar asupra cărora închidea ochii cu greu… şi, mă tem, vai, de-abia acum, cu durere!

Unde-mi petreceam nopţile? Nu totdeauna în locuri recomandabile. Vagi „frumuseţi“ mă înlănţuiau adesea cu „cătuşe de flori“ sau mă duceam pur şi simplu cu alţi amici să mă-nfund în cabaretele de noapte unde absintul curgea în valuri.

Astfel, într-o bună zi, ori mai degrabă rea, întorcându-mă după obicei pe furiş în camera mea, separată printr-un vestibul de cea a mamei, mă dezbrăcasem în linişte, apoi mă culcasem, ca să gust o oră-două de odihnă… nemeritată, cu toate că, cu milosârdie spus, meritată; dormeam buştean când, sp...