2. ce suntem noi sǎ fim pune ţǎranul sǎmânţǎ în brazdǎ și nu se întreabǎ dumicǎ tacticos în strachinǎ ochii femeii îi frânge oasele pǎlind-o cu un plod și vine de secerǎ stǎ ţǎranul drept în capul locului și înnoreazǎ fulgere-i brǎzdeazǎ faţa asprăde glod ce suntem noi sǎ fim ţǎranul împietreşteîn crucea nopţii îngândurat și-n trupu-i încercat de secetǎ înfrǎţește grâul curat