Astazi iar am vazut-o pe strazi. Purta aceiasi papuci uzati insa cu alte sireturi groase. Mi s-a parut ciudat sa o vad cu sireturi opuse. Papucul drept avea siretul alb, iar cel stang negru. Si in timp ce isi numara pasii repezi incercam sa dau o explicatie sireturilor, pasea cu dreptul calm ghidata de speranta, stangul ramanand in spate in aura lui neagra, apoi stangul depasea dreptul ducand-o la realitatea demonica. Insa lupta dintre negru si alb o facea sa se deplaseze, nascand acel gri de fard ce-l avea imprimat pe pleoape. De cand am zarit-o de dupa colt nu si-a ridicat capul din pamant, probabil astazi e suparata, poate a gresit cu ceva si nu poate sa-si ridice capul de rusine. In ochi i se oglindesc sireturile, o data alb, o data negru, alb, negru. Deasupra ei, cerul albastru se tulbura. Nori grei de ploaie invadeaza soarele. O acopera pe jumatate cu intunericul lor, dar cealalta jumatate se scalda fericita in razele blande ale soarelui. De ce apare cu doua personalitati? Inauntru ei e o lupta continua, un razboi zilnic ce ii cutremura idealurile. Se opreste la Obelisc. Nu baga lumea in seama si se urca pe monument privind nelinistita catre gara. Se aude fluierul trenului. Desi turistii o roaga insistent sa se dea la o parte, ea priveste trenul. O vad atat de nelinistita, ca si cum ceva sau cineva ar lipsi din bratele ei. Isi schimba repede piesa ce ii zdranganea in urechi, sare de pe trepti si o ia la fuga. Am pierdut-o din nou.