Sâmbătă 27 mai, a avut loc lansarea volumului Odessa – Gustul
amar al victoriei, opera tânărului istoric român, Manuel
Stănescu.
În prefață,autorul a vorbit despre demersul de a cerceta
participarea Armatei Române în războiul de la Răsărit.
„Evidentă (și, în egală măsură, neplăcută) atunci când privim
cu un ochi critic aparițiile editoriale legate de participarea
României la războiul din Răsărit este politizarea excesivă a
cercetării istorice referitoare la acest subiect. Am în vedere
legătura directă între evoluția României pe scena europeană,
transformările conceptuale și de mentalități și tonul general ce se
desprindea din pana istoricilor. Între 1990 și 2000, totul era pus
sub umbra covârșitoare a personalității generalului și ulterior
mareșalului Ion Antonescu. După 50 de ani în care numele său fusese
asociat cu „trădarea” și cu „dezastrul țării”, figura fostului
Conducător al statului a născut o admirație nedisimulată. Odată cu
noul mileniu, atunci când majoritatea forțelor politice au decis
accelerarea procesului de integrare în spațiul euro-atlantic, pe
scenă a apărut brusc criminalul de război, omul responsabil pentru
deportările și moartea a zeci, sute de mii de oameni în Basarabia
și Transnistria. Astăzi, societatea românească basculează între ing
și yang, între eroul care a vrut să reconstituie toate granițele
țării și criminalul de război, responsabil pentru Holocaustul din
est, în teritoriile aflate sub controlul administrației românești.
Istoricii au renunțat, în mare măsură, să-și facă datoria, de teama
unor etichete superficiale capabile să distrugă un prestigiu
științific construit cu multă trudă.
De aceea mă grăbesc să subliniez, cu riscul de a dezamăgi, că
lucrarea de față NU are în vedere masacrele săvârșite după ce
trupele române au ocupat orașul și nici nu-și propune să afle
răspunsul la de altfel inutila întrebare: Antonescu, erou sau
criminal? ci se dorește o analiză a asediului Odesei cu accent pe
aspectele tactice și strategice, pe modul de conducere și purtare a
luptelor, pe consecințele avute și pe impactul resimțit la nivelul
opiniei publice din țară și în alte state europene. Demersul meu se
sprijină pe convingerea (enunțată de istoricul Richard J. Evans) că
este nepotrivit pentru o lucrare istorică să se răsfețe în luxul
judecăților morale. Consider că a explica nu este sinonim cu a
justifica, iar scopul acestei lucrări este înțelegerea, în sensul
cognitiv; judecata aparține doar cititorului» ”, afirmă istoricul
Manuel Stănescu în prefața cărții.
Manuel Stănescu a avut amabilitatea să prezinte, în câteva
cuvinte, volumul său pentru cititorii ActiveNews.
„Astăzi a avut loc lansarea volumului Odessa – Gustul amar al
victoriei (August – Octombrie 1941) cu participarea domnilor
Florian Bichir, cunoscut publicului, istoric și jurnalist, Ion M.
Ioniță, redactorul șef al revistei Hystoria și Constantin Corneanu,
de asemenea doctor în istorie.
În cadrul prezentării am avut și un eveniment dedicat
reconstituirii istorice, cu participarea a două asociații,
„Tradiția militară” și „Deutsche Freikorps” care au prezentat
uniforme de epocă.
Lucrarea se dorește în primul rând o apropiere de publicul
iubitor de istorie dar care este uneori poate temător de ceea ce
istoria militară prezintă din punct de vedere științific. E uneori
rigidă, uneori aridă și poate greu de parcurs.
Prin această lucrare încerc deopotrivă să păstrez sursele, să
am surse de arhivă, să păstrez o bibliografie foarte serioasă dar
în egală măsură încerc să vin în întâmpinarea publicului, în
întâmpinarea celor care sunt poate doar pasionați și simpli
iubitori de istorie. Nu este un instrument de lucru ci o lucrare pe
am gândit-o să fie citită ușor și să poată fi parcursă în așa fel
încât cititorul să-și facă o idee despre ce s-a întâmplat la
Odessa. E o carte pentru un prim pas, pentru că ea deschide un
drum, un drum de analiză și cercetare asupra unui subiect extrem de
important, în egală măsură controversat din istoria noastră.
Trebuie să înțelegem că istoria este una singură, nu o putem
modifica, în egală măsură nu trebuie nici să ne rușinăm cu ea,
pentru că istoria aparține unui anumit context, unui anumit timp,
pe care nu trebuie și nu putem să-l extrapolăm în ziua de
azi.
Cunoașterea istoriei reprezintă o înțelegere a prezentului iar
înțelegerea prezentului ne poate da o perspectivă asupra
viitorului”, a declarat Manuel Stănescu pentru ActiveNews..
Din categoria:Politica
