Provocat de domnul Ion Cristoiu, deși nu stabilisem că vom aborda “perioada Sibiu”, am vorbit despre evenimente trăite și observate în perioada în care eram unul dintre cei doi gazetari care îndrăzneam să ne facem datoria în orașul asediat de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), în orașul trădat de PSD, PNL, ulterior de PD-L, iar acum PNL. Repet, eram doi. Pentru că luptătorul Marius Albin Marinescu a plecat în eternitate, în Decembrie 2020. Doar doi!

Iritat de o serie de comentarii și mesaje primite după dialogul public avut cu domnul Ion Cristoiu, apoi cu domnul Marius Tucă, în care mi se imputa că am venit să fac pe curajoasul abia acum și tocmai din China, am decis să fac apel la arhivele încă publice. O fac din două motive: pentru a arăta că nu am tăcut toți, dar mai ales pentru a arăta că exact ca și în anii din urmă, la fel ca și în perioada de dinainte de 1990, majoritatea era … complice, lașă, oportunistă!

Iată de ce, dacă în urmă cu peste 25 de ani, la Sibiu, eram doar doi, și am rămas doar doi până când Albin a plecat în altă lume, constat că de o vreme s-au înmulțit curajoșii locali și naționali. Este drept, la București au fost voci care au înțeles valoarea și nivelul uman al celui votat de două ori președinte, însă, inclusiv la București, interesele străine, complicitățile și trădările, au primat.

Da, este târziu. Da, este un dezastru. Da, este o permanentă bătaie de joc și sfidare la adresa României și a românilor. Dar … nu trebuie să uităm! Acesta este motivul pentru care astăzi, voi deschide seria de articole: CE PUȚINI AM FOST, CE MULȚI AM RĂMAS! Să nu mai uităm, pentru a nu repeta, la nesfârșit, pentru a nu prelungi blestemul crimelor pentru care suntem vinovați prin tăcere, indiferență sau complicitate.

Este un proiect în care voi arăta cum România a devenit un Sibiu ceva mai mare. Ce a făcut la Sibiu, Iohannis face la nivel de țară. Își bate joc, sfidează, umilește, calcă în picioare. Absolut tot!

Bătaia de joc este posibilă mai ales pentru că presa este complice! Pentru că presa minte, evită, distorsionează realitatea, exact cum se întâmpla înainte de 1990. Puținele voci care vorbesc sunt izolate, lipsite de resurse, nu în puține cazuri hărțuite, agresate, intimidate … democratic!

Cum este posibilă această prăbușire spre o nouă dictatură în România și la nivelul Uniunii Europene? Simplu: prin tăcere, complicitate și trădarea intereselor naționale.

Cine trădează România?

PSD și PNL, în principal. Apoi, trebuie să privim spre tot ceea ce înseamnă uniforma statului: servicii și armată. Cei în uniformă au jurat credință ROMÂNIEI, nu unui tembel sau străinilor.
Apoi, cei care trădează România sunt cei din mass media, care au transformat presa într-un instrument supus și la ordin politic, chestiune incompatibilă în sistemele așa-numite democratice.

Seria de articole va avea la bază texte publicate în Jurnalul Național, în perioada în care eram în România, în perioada în care Marius Tucă (director), Valentin Zaschievici (redactor șef-adjunct) – un om rar și neprețuit, la fel cum făcea și Victor Ciutacu (redactor șef), ținea spatele corespondenților din teritoriu. De asemenea, textele au la bază arhiva personală a publicației Dacii Liberi, pe care am deținut-o la Sibiu, și volumul “Iluzia Democrației”, apărut în 2010 la Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, cu puține zile înainte de a pleca din România.

De ce fac acest demers? Repet: pentru că românii au memorie scurtă. Iar pe cât de scurtă este memoria, pe atât de lată, lungă și fără margi este impostura și lașitatea.

– Episodul III –

O lecție de fentat criza cu bani publici

Absolut niciodată acestui individ vopsit, promovat și protejat, din prostia PSD și PNL sau ca urmare a șantajului orchestrat extern și intern, nu a demonstrate o clipă de empatie cu sibienii în particular, cu românii în general. Construcția lui, aidoma consoartei, este una paralelă cu realitatea și umanitatea. Dacă starea asta de spirit este compatibilă cu profesia de dascăl, decide fiecare. Cert este că singura pasiune reală a lui Iohannis, cu rădăcini explicate de unul singur în maculatura autobiografică “Pas cu pas”, a fost satisfacerea obsesiilor pentru avere și putere.

Am spus și am mai scris că în jurul acestui om și anturajul lui s-a murit de inimă rea sau în condiții suspecte, mai ales după ce a fost ales președinte. Toți cei care l-au susținut, ajutat, au devenit slugi lipsite de minima onoare, fie au fost eliminați din viața publică, politică.

Astăzi, însă, voi prezenta modul în care Iohannis și-a loializat angajații din Primăria Sibiu, folosind bani publici, așa cum a făcut vreme de trei mandate, pentru a-și asigura liniștea și protecția. Metoda este folosită și astăzi, explicația fiind ușor de înțeles în secretizarea cheltuielilor Administrației Prezidențiale.

Cele pe care le voi prezenta nu sunt decât o reluare a unui articol publicat în Jurnalul Național, la data de 28 Mai 2010, adică acum mai bine de 13 ani. Era în perioada în care, la ordinul președintelui Traian Băsescu, guvernul condus de premierul Emil Boc (PD) horărât tăierea tuturor salariilor bugetarilor cu 25%, pe considerente de criză financiară globală. Cine era Boc? O slugă a lui Băsescu, din fostul PD acum topit în PNL, motiv pentru care Boc este astăzi … liberal din grupul de la Cluj.

Concret, la inițiativa primarului Iohannis, care a inițiat un proiect de hotărâre de Consiliu Local, la Sibiu a fost brevetată şmecheria prin care tăierile salariale impuse de Guvernul Boc să nu îşi facă efectul, mai ales la angajaţii cu funcţii de conducere în Primăria Sibiu.

Klaus Iohannis a promovat un proiect prin care salariile din Primăria Sibiu aveau să crească în medie cu 25%, cu începere din 1 Iunie 2010, data de la care Guvernul Boc tăia 25% din salariile bugetarilor. Spuneam la acel moment că, la Primăria Sibiu, guvernul tăia doar în lege, câtă vreme majoritatea salariilor rămâneau neschimbate.

Proiectul de hotărâre de mărire a salariilor din Primăria Sibiu a fost adoptat cu 19 voturi pentru, date de consilierii FDGR, PSD, PNL, cu doar două abţineri din partea consilierilor PD-L. Deja Iohannis se afla în dispute publice cu președintele Iohannis.

Ca să înțelegeți, astăzi, dimensiunile salariale, reaminetesc că cel mai avantajat dintre bugetarii Primăriei Sibiu din mandatul lui Iohannis a fost secretarul Primăriei, Dorin Nistor, al cărui salariu lunar a fost crescut 1.345 lei, ajungând la 4.421 lei. Însă, media lunară salarială a Secretarului Primăriei Sibiu, potrivit Declaraţia de avere pe anul 2009, arăta că acesta a câştigat un salariu lunar net de 6.793 lei, cu aproape 1.800 lei mai mult decât primarul.

Aici insist și subliniez că vorbim de anul 2010. Suntem în luna Iunie 2023, lună în care profesorii au intrat în grevă generală, una din cause fiind și nivelul salarial. Câți dintre profesorii de azi au salariul secretarului Primăriei Sibiu din urmă cu 13 ani?

Pentru că erau bani din taxele și impozitele sibienilor, primarul a crescut salariile: arhitectului-şef, directorilor şi directorilor adjuncţi de servicii și compartimente, a şefilor de servicii şi de birou, cu sume cuprinse cu 555 și 662 lei. În bătaie de joc, potrivit hotărârii Consiliului Local Sibiu, au fost și salarii majorate cu 4-15 lei, în cazul referenţilor asistent.

Pentru a-și argumenta proiectul de hotărâre, Iohannis a alăturat Raportului care a însoţit proiectul o serie de „copii ale hotărârilor autorităţilor publice locale care deja au procedat la adoptarea şi aplicare dispoziţiilor privind acordarea de suplimente salariale, ca de exemplu: Primăriile municipiilor Cluj-Napoca, Oradea, Arad, Timişoara, Satu Mare, Mediaş, Zalău, Sectoarele 4 şi 6 Bucureşti, precum şi Consiliile Judeţene Cluj-Napoca, Galaţi, Constanţa, Braşov”.

Cu alte cuvinte, Iohannis nu a fost original, ci doar a copiat un model brevetat în administrația din România. Dar, ce se putea în administrație nu era posibil în educație, în sănătate, armată, forte de ordine, servicii etc. Pentru că doar administrațiile pot pot dispune după bunul plac de bugetele avute la dispoziție.

Reamintesc că hotărârea Consiliului Local Sibiu a fost adoptată la data de 28 mai 2010, cu aplicabilitate de la 1 Iunie 2010, exact data la care intra în vigoare decizia Guvernului privind reducere a salariilor cu 25%.

În aceste condiții, la inițiativa primarului Iohannis, salariile nu doar că nu erau tăiate cu 25%, însă, în unele cazuri, unii angajaţi urmau să primească bani în plus, aşa cum a fost și cazul secretarului, care a adăugat 200 lei după … reducere!
În cazul celorlalţi angajaţi cu funcţii de conducere, odată cu adoptarea hotărârii, pierderile salariale în termeni reali nu au fost de 6-800 lei cât a decis Guvernul, ci de cel mult 200 lei, diferenţa fiind acoperită de mărirea produsă prin hotărârea de Consiliu Local.

Ca să merg până la capăt cu informația de la acel moment, primarul Klaus Iohannis a informat că din cei 191 de angajaţi din aparatul propriu, doar 134 beneficiau de măriri de salariu şi că acestea vor fi acordate după o analiză lunară şi numai la ordinul acestuia. Evident, după merit și loialitate.

Revenind în prezent, readuc aminte declarația făcută de președintele Klaus Iohannis, la data de 1 Iunie a.c., la adresa profesorilor aflați în grevă generală ca urmare a condițiilor și stării dezastruoase a școlii românești: “… cum îndrăznește cineva să pună în pericol examenele naționale? Există o generație întreagă care dă Bacalaureatul, care trebuie să meargă la facultate. O generație care dă capacitatea. Au primit tot ce s-a cerut, de ce să mai continue greva?”

Asta o spune unul care cândva a fost un profesor care din meditații la fizică a acumulat o avere imobiliară, un profesor cu catedra blocată din anul 2000, care în mod cert a trăit din muncă cinstită, absolut toată viața. Pentru că dacă ar fi fost altfel, instituțiile statului: finanțe, poliție, parchet, instanțe, ar fi demonstrate că este altfel. Nu-i așa?

Cele peste 340.000 de euro datorate la bugetul de stat pentru chiriile încasate din imobilele preluate prin fraudă din fondul locative al municipiului Sibiu sunt o glumă.

În România, pentru câțiva lei datorați statului, sunt blocate conturile muritorilor de rând. Același stat devine impotent și timid în fața acestei sume. Sau este vorba de datornic?

– VA URMA –

https://datomozei.ro/