Am prevazut din nou
momentele in care ma mangaiai pe crestet si imi cantai cu vocea ta
lina si calda un vechi cantec din strabuni ce te-a marcat inca din
copilaria ta, bunico. Am vazut cum ascultai linistita intamplarile
mele din copilarie si cum radeai la fiecare nebunie facuta de o
minte de copil naiv. Te-am privit in ochii tai mari si verzi, in
care ma regasesc si astazi. Am ochii tai, bunico! Te-am strans cu
atata pofta in brate si te-am tras in joaca de pletele tale lungi
si albe ce se zareau prin baticul tau cel invechit de ani si ani,
insa pe care il purtai si atunci.
Am pasit cu tine in gradina
si am cules merele cele coapte de soare, batute de ploi si suflate
de vant. Ce gust bun au, bunico! Si perele sunt cele mai gustoase
anul asta. Dar nucile, cu coaja tare si miezul cel gustos ... si
alunele stranse de tarziu! Toate sunt gustoase. Doar tu le dai
aroma necesara si imi readuci pofta.
Fara tine ,,la bunici,, nu
mai e la fel. Totul pare pustiu, gol. Nu mai sade nimeni pe banca,
la poarta sa ma intampine cand vin. Nu are cine sa ma stranga in
brate cum o faceai tu, bunico. Nici pisicii nu isi mai au farmecul
in joaca lor, nici catelul ce vesel sarea si latra a bucurie cand
veneam. Nu mai e bunica sa se joace si sa ii hraneasca. Nici in
casa nu imi mai citeste nimeni povesti si rugaciuni cu inteles.Vino
inapoi! ...
Din pacate, poze cu tine nu
mai am. Realitatea m-a izbit din trecut in prezent, unde crunta
realitate imi aminteste ca nu esti aici. Am doar amintiri... si
cateva hartii invechite de timp,trecute si zgariate ce ma mai
trimit din an in an cand in fac curat in cufarul cu amintiri.”
- este povestea de astazi pe care o impart cu
voi, dragi cititori. Sa fiti mandri ca aveti bunici si sa ii
respectati si iubiti mult!
