Am prevazut din nou momentele in care ma mangaiai pe crestet si imi cantai cu vocea ta lina si calda un vechi cantec din strabuni ce te-a marcat inca din copilaria ta, bunico. Am vazut cum ascultai linistita intamplarile mele din copilarie si cum radeai la fiecare nebunie facuta de o minte de copil naiv. Te-am privit in ochii tai mari si verzi, in care ma regasesc si astazi. Am ochii tai, bunico! Te-am strans cu atata pofta in brate si te-am tras in joaca de pletele tale lungi si albe ce se zareau prin baticul tau cel invechit de ani si ani, insa pe care il purtai si atunci.
Am pasit cu tine in gradina si am cules merele cele coapte de soare, batute de ploi si suflate de vant. Ce gust bun au, bunico! Si perele sunt cele mai gustoase anul asta. Dar nucile, cu coaja tare si miezul cel gustos ... si alunele stranse de tarziu! Toate sunt gustoase. Doar tu le dai aroma necesara si imi readuci po