O, om!, ce mari răspunderi
ai
De tot ce faci pe
lume
De tot ce spui în scris sau
grai!
De pilda ce la alţii
dai
Căci ea mereu, spre iad sau
rai
Pe mulţi o să-i
îndrume
Ce grijă trebuie să
pui
În viaţa ta, în
toată,
Căci gândul care-l scrii
sau
spui
S-a dus, în veci nu-l mai
aduni
Și vei culege roadă
lui
Ori viu, ori mort
odată,
Ai spus o vorbă, vorba
ta,
Mergând din gură în
gură
Va-nveseli sau
va-ntrista
Va curăţi sau
va-ntina
Rodind sămânţa pusă în
ea
De dragoste sau
ură.
Scrii un cuvânt; cuvântul
scris
Este un leac sau o
otravă.
Tu vei muri dar tot ce-ai
scris
Rămâne-n urmă drum
deschis
Spre ocară sau
slavă.
Ai spus un cântec, versul
tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre
rău
Spre curăţire sau
desfrâu
Lăsând în inimi rodul
tău
De har sau de
rușine.
Arăţi o cale a ta
În urma ta nu
piere
E cale bună sau e
rea
Va prăbuși sau
va-nălţa
Vor merge suflete pe
ea
La pace sau
durere
Trăiești o viaţă, viaţa
ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu
uita
Cum ţi-o trăiești, vei
câștiga
Ori fericire pe vecie, ori
chin
pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi
ai!
Tu vei pleca din
lume,
Dar ce ai spus prin scris
sau
grai
Sau lași prin pilda care-o
dai
Pe mulţi, pe mulţi spre iad
sau
rai
Mereu o să-i
îndrume.
Deci nu uita: Fii
credincios!
Cu grijă și cu
teamă
Să lași în inimi
luminos
Un semn, un gând, un
drum
frumos
Căci pentru toate
ne-ndoios
Odată vei da
seama.
Amin.
(Sfântul
Ioan Iacob de la Neamț -
Hozevitul,
„Pentru
cei cu sufletul nevoiaș ca
mine...”,
Editura Doxologia, Iași,
2011)
Sursa:
Doxologia