Povestește Isaac Asimov:

„Credeți-mă, sunt acrofob. Am ştiut-o cu adevărat de prima dată când am fost supus unui test. În 1939, când am vizitat Expoziția Mondială de la New York, împreună cu iubita mea din laboratorul de chimie, m-am gândit să ne suim într-un montagne-russe. Judecând după ceea ce văzusem în filme, mi se părea că fata avea să țipe şi să se agațe de gâtul meu, într-o scenă de-a dreptul delicioasă.

În clipa când vagonul a ajuns în vârful primei şi celei mai înalte pante, am reacționat ca un acrofob. Am urlat îngrozit şi m-am agățat disperat de fată, care rămăsese locului, fără să se arate impresionată.

Am coborât din vagon pe jumătate mort; dacă aş fi fost mai în vârstă şi aş fi avut inima ceva mai şubredă, sunt sigur că mi-aş fi dat duhul de-a binelea.”

sursa: Isaac Asimov, Autobiografie, Trad.: Mihai-Dan Pavelescu, București, Teora, 1997