Bucuria, fiindcă ea îmi hrănește sufletul. Mă învață să
trăiesc frumos și simplu. Mă învață să renunț la ceva sau la cineva
care nu-mi va aparține vreodată. Bucuria mă învață să trăiesc. Să
apreciez fiecare lucru. Să nu protestez atunci când lucrurile nu
sunt așa cum îmi doresc eu mereu să fie. Bucuria nu este numai un
sentiment, ea poate deveni și un stil de viață.
Aș putea fi tristă. Aș putea să mă ridic din pat hotărâtă să
plâng întreaga zi.. dar asta nu mi-ar rezolva necazurile. Nu ar
face decât să înrăutățească totul, să îmi toarne pelin în suflet.
Și ca să fiu sinceră, nu este ceva ce îmi doresc acum. Sunt momente
în care tristețea este mai bună decât veselia, dar în aceste
momente nu.
Rup în grabă niște fire de lalele, nu prea multe fiindcă mai
trebuie să-i ajungă și bunicii mele ca să-i ducă bunicului la
mormânt. Le pun într-un vas și îl umplu cu apă, apoi le pun pe
biroul din camera mea. Și mă bucur de ele. Sunt doar niște simple
lalele, dar mă bucură. Și felul în care albinele bâzâie în jurul
cireșului înflorit din grădină, și mă feresc de el oarecum ca să nu
sfârșesc împunsă de către ele. Găsesc în fiecare zi atâtea motive
pentru care să fiu bucuroasă. Mă bucur când la sfârșitul fiecărei
zile mă așez în pat și aprind veioza cu o carte bună în mâini. Mă
gândesc la El și inima îmi freamătă de bucurie. Mă gândesc că am
totul.... și totuși, mai vreau, mai vreau. Și de aia, și de
cealaltă. Astăzi însă vreau numai mai mult din El. Și asta îmi va
fi mai mult decât îndeajuns. Tu ce îți dorești astăzi?
Imagine: Pinterest
