Mi-am reamintit ce-nseamnă o zi proastă la fotbal văzând Rusia-Grecia 0-1, la Euro 2012.

Eram junior şi aveam un meci de antrenament. Lume era puţină pe marginea terenului. Atunci se juca în faţă cu doi interi iar eu eram unul dintre ei.

O minge centrată de pe stînga, atinge portarul şi vine sărind, pe linia porţii. Eram acolo, la un pas de poartă şi puteam să pun fundul s-o bag în poartă, să pun latul sau să prind o bombă să rup plasele. Dar, nu am înţeles de ce, împing piciorul şi mingea, fir-ar mama ei de minge, sare peste poartă. E o performanţă rară să trimiţi mingea, de pe linia porţii, peste bară, dar în loc de felicitări am primit înjurături.

Era începutul, dar nu aveam cum să ştiu asta. După câteva minute, am făcut un stop şi buclucaşa minge, în loc să rămână lângă mine, a sărit vreo douăzeci de metri, ca lovită de un bolovan. „Bă şontorogule, bolovanule, cere-te afară...” a fost o corecţie fină pentru că restul nici nu pot să le reproduc. Cel care-mi adresase corecţia, era unul gras care probabil în viaţa lui nu lovise o minge dar dacă-l ascultam, bine făceam.

Primesc apoi o centrare de pe dreapta, înaltă, intru în careu făcând cei trei paşi de elan, specialitatea mea de săritor peste ştachetă, bat pe stângul şi mă-nalţ peste fundaşii adversarului, lovesc mingea cu fruntea în intenţia de-a o trimite în colţul lung dar ea, buclucaşa minge, refuză direcţia dorită de mine şi se duce la mare distanţă de poartă.

Presiunea devenea tot mai mare, înjurăturile se înmulţeau, încep şi eu să înţeleg ce-nseamnă o zi proastă.

Noi eram tot în atac, nu se marcase încă niciun gol, eu trec spre dreapta, lobez o minge peste un fundaş advers, apoi mă înfig în ea cu toată forţa şi trimit o torpilă de la zece metri, o torpilă care să spulbere orice îndoială privind jocul meu. Dar mingea nu era a mea, altcineva se juca de fapt cu ea şi cu mine. Torpila pleacă, şuieră în drum spre poartă, dar în loc să rupă plasa, ea loveşte bara de lemn şi se întoarce în teren aproape de centrul terenului, acolo unde era vîrful echipei adverse. Acesta face câţiva paşi şi văzând portarul nostru ieşit din poartă, lobează mingea de la mare distanţă şi înscrie. Ei săreau şi se pupau, noi ne uitam încremeniţi, înjurăturile se înteţeau.

Antrenorul, mi-a făcut semn să ies de pe teren, m-a bătut pe spate şi mi-a spus „ai o zi proastă”.

După ce-am ieşit din teren, nu m-a mai înjurat nimeni.